Trece tramvaiul trei spre Sarajevo

prin trei limbi care-s una,

prin doua continente neamestecate si nedespartite,

care se întâlnesc la ora cafelei si se despart la cântatul cocosilor,

timpul trece valurit prin tramvaiul trei,

o curba la dreapta si anii treizeci se revarsa de pe muntele sârbilor,

o volta larga spre stânga si nucii defileaza decadent printre

fatadele sezession

Pe marginea râului doar iarba

si margaretele îsi mai aduc aminte de al treisprezecelea si ultimul

an de pace din veacul razboaielor

apoi tramvaiul merge încet si începi sa pricepi

ca printul acela austriac stia ca nu e decat un pion al destinului

si ca piesa trebuia jucata pana la capat

pana când

doua continente în deriva continua

se ciocnesc violent în cremenea pustii lui Princip

În sarai e ora cafelei si a mesterilor de ibrice-n arama

metal prea moale pentru sabii si gloante,

otelul vine aici

de departe

trecand prin Ilidža

posta de cai si vama si

capatul tramvaiului trei