Empatie si apatie

(continuare la Simpatic, patetic, empatic)

Sunt întrebat adesea cum poti sa asculti suferintele altora fara sa fii coplesit de acestea; sau, asa cum am fost întrebat chiar pe acest blog, cum reusesc sa ma detasez. Raspunsul scurt este ca nu reusesc; detasarea absoluta ar traduce termenul elin apatheia, care înseamna eliberare de pasiuni, de suferinta. Nu am ajuns acolo, deci nu ma pot detasa complet. Pot însa folosi tehnica empatiei pentru a ma desprinde partial si temporar de credintele, ideile si emotiile mele pentru a întelege ce simte si ce vede celalalt din papucii lui si sa ma întorc la mine, uneori cu suveniruri din aceasta calatorie prin empatie. Empatheia, in limbajul filosofilor antici insemna intelegerea suferintei celuilalt, ca si cum as fi în locul lui; nu presupune trairea acelei emotii ci intelegerea si eventual descrierea ei in cuvinte.

Termenul apatheia are o conotatie pozitiva în lumea antica; este chiar idealul mai multor curente filosofice. Crestinismul monahal face din nepatimire, desprindere de patimi, ţelul caii spirituale crestine. Evagrie Ponticul, un ascet din secolul al IV-lea, descrie atât apatheia cât si empatheia în Cuvânt despre rugaciune : « 124. Monah este acela care s-a despartit de toti si se împacă cu toti./125. Monah este cel ce se socoteste pe sine una cu toti, deoarece i se pare că se vede pe sine necontenit in fiecare. » Intre empatie si apatie nu este opozitie, la Evagrie, ci doar o deosebire de grad: apatia este starea finală, stabilă, desavârsită, empatia este o miscare a sufletului spre desprinderea de patimi, instabilă, nedesavarsită.

Evagrie Ponticul este printre ultimii care foloseste termenul empatie in intelesul antic. In limba greacă noua empatheia capata un sens mult diferit: a fi purtat de patimă, sau chiar a nutri sentimente negative puternice fata de o alta persoana. Apatheia care continua sa fie folosit in sensul sau antic pana la sfarsitul Evului Mediu, cade sub atacul combinat al filosofiei empiriste si a ideologiei anticlericale si capata conotatia, mai degraba peiorativa, de lipsă de reactie, lipsă de vointă.

(va urma)

3 réflexions sur “Empatie si apatie

  1. Eu aș numi-o implicare detașată. Poate fi emoțională ori cognitivă. Pot trăi ca și cum aș fi celălalt emoțiile sale, ori pot gândi cași cum aș fi celîlalt. Carl Rogers o definește cu acest ”ca și cum”. Probabil aduc în față eul actor care trăiește ori gândește ca celălalt, păstrând la periferia conștiinței observatorul. Probabil pot pendula rapid de la unul la altul, ca într-un joc de figură-fond. Dacă pierd observatorul mă identific cu celălalt, pierd contactul cu propria realitate, mă manifest”delirant” ca altcineva.
    Un exercițiu interesant de dezvoltare a empatiei ar fi ca cineva să istorisească o întâmplare din viața sa, fără a-și descrie emoțiile trăite, iar interlocutorul să reia povestea, vorbind inclusiv despre acele emoții. sau, să reia povestea explicitând și ”limbajul de dedesubt”, adică spunand ceea ce vorbitorul a trecut, sub tăcere.

Votre commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l’aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l’aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l’aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s