Nevoi ale copilului: PREZENŢA  PĂRINŢILOR

Putem distinge cateva tipuri de prezenta:

1.1  FIZICĂ

1. perceptibilă – exista contact senzorial (mai ales tactil, vizual, sau verbal) si interactiune intre parinte si copil
2. disponibilă – copilul are activităti independente, dar stie că părintele este disponibil in cazul in care ar dori sa interactioneze (disponibilitate de a ajuta, de a participa, de a aprecia)

1.2 SIMBOLICĂ

a.   directă – copilul poate evoca prezenta parintelui in functie de ceea ce parintele insusi i-a spus despre ceea ce face cand nu este acasa

b.   mediată – prin intermediul a ceea ce ii spune celălalt părinte despre cel absent

1.3 PRAGMATICĂ

a.   suportivă – sprijinul neconditionat pe care copilul stie că poate conta in mod predictibil

b.   limitativă – sprijinul conditionat pe care copilul il poate obtine in mod consistent, coerent si echitabil

Prezenta fizica este esentiala la varstele mici; pana la 2 ani copilul are nevoie de prezenta parentala in 100% din timpul petrecut in stare de veghe. Prezenta fizica perceptibila a ambilor parinti este necesara mai ales in acesti primi ani de viata (desi asertiunea despre  importanta relativ mai mare a prezentei fizice materne o putem considera inca valabila, cu nuantarile de rigoare). Tatal si mama interactioneza diferit cu copilul si o prezenta adecvata a ambilor parinti creeaza un repertoriu comportamental al copilului mai amplu si mai flexibil, deci mai favorabil adaptarii si dezvoltarii.

In legatura cu prezenta simbolica as aminti doua metode care ajuta:

1. Spuneti-i copilului ca va ganditi la el cand sunteti la serviciu; eventual aratati-i ca aveti, la locul de munca sau asupra dumneavoastra, o fotografie a lui, sau, si mai bine, un obiect facut de el; reciproc, oferiti-i un obiect care sa va evoce prezenta.
2. Vorbiti-i copilului despre celalalt parinte; un studiu sociologic asupra familiilor de mineri in Franta inceputului de secol XX, a aratat un lucru care a parut la prima vedere surprinzator: copii care nu isi vedeau tatal decat duminica aveau totusi o buna relatie cu acesta gratie evocarii constante de catre mame a absentei in termeni de iubire (“munceste din greu pentru ca ne iubeste”).

Prezenta pragmatica nu poate inlocui celelalte dou tipuri de prezenta. Parintii contemporani tind sa-i acorde o valoare disproportionata. In lupta pentru a-i asigura copilului “tot ce-i trebuie”, uitam adesea ca, in ordine biologica, cronologica si logica, sprijinul vine dupa ce s-a dezvoltat increderea si imaginea de sine prin prezenta fizica, si dupa dezvoltarea autonomiei si capacitatii de relationare prin prezenta simbolica.