11. Corporalişti şi sufletişti

Reil construise o teorie dualista a mintii sprijinita pe experimente. Activitatea sa de cercetare a fost prodigioasa (uimitoare, as indrazni sa spun, din perspectiva confirmarilor ulterioare, care continua pana in ziua de azi), dar a fost si un creator de scoala. Mai exact, de scoli de gandire medicala. Pentru ca dualismul lui Reil a fost greu de cuprins de catre discipolii sai (remarcabili, de altfel), acestia s-au impartit in doua tabere: « psychiker », cei care sustineau originea pur sufleteasca a tulburarilor mintale si « somatiker », adepti ai ideii ca orice tulburare psihica are la baza o disfunctie fizica.

Urmasul lui Reil la Halle, Christian Friedrich Nasse, ii fusese student in ultimul deceniu al secolului XVIII, pe vremea cand Reil sustinea ca organismul este o republica, publica influentul sau studiu contra suflului vital si incepea sa editeze prima revista de fiziologie si psihologie experimentala din lume (de altfel, Nasse ii va fi principalul ajutor in editarea revistei). Nasse a ramas la prima paradigma reileeana – organismul este o republica. Fiecare parte are rolul sau, iar rolul creierului este acela de a produce mintea. Mintea este o functie a creierului. Perturbarea acestei functii a creierului duce la o boala a mintii.

Daca Nasse ramasese la etapa materialist- organicista a gandirii lui Reil, Johann Christian August Heinroth va retine din opera medicului lui Goethe teoria despre facultatile sufletului, expusa in Rhapsodieen über die Anwendung der psychischen Curmethode auf Geisteszerüttungen; in acest volum, Reil nu mai asemana organismul cu o republica; functiile organismului sunt coordonate (imperial, am putea spune)  de constiinta de sine. Heinroth il recunoaste pe Reil ca fondator al « medicinei psihice », dar readuce in actualitate teoria suflului vital (combatuta de Reil in Von der Lebenskraft); dupa el originea bolilor psihice este « pacatul » (am pus ghilimele pentru ca Heinroth da termenului un inteles special), acestea afecteaza in special sufletul si doar in mod secundar corpul (totusi e interesant ca tot el este creatorul termenului psihosomatic – afectiuni fizice generate de cauze psihice).

Nasse si Heinroth ilustreaza prima secventa din istoria de peste o suta de ani a impartirii scolilor psihiatrice germane de-a lungul acestei linii de demarcatie intre « corporalisti » (Somatiker) si « sufletisti »(Psychiker). Victoriile au alternat. Pe la 1880, corporalistii conduceau detasat, dar cei mai cunoscuti dintre ei au dezertat pentru a infiinta o noua specialitate medicala: neurologia. Psychikerii au recastigat ceva teren spre 1900, dar nasterea psihanalizei le-a dat lovitura de gratie. Psihiatria biologica si psihoterapiile psihodinamice au dus apoi un razboi de uzura din care amandoua au iesit mai putin arogante.

A fost insa o istorie fertila, care a creat o mare bogatie de concepte. Psihiatria s-a definit in acest timp ca o stiinta romantica, empirica, dualista si (in mare masura) … germana.

Une réflexion sur “11. Corporalişti şi sufletişti

Votre commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l’aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l’aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l’aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s