Nu suntem egali (în fata stresului)

Vorbim adesea despre stres ca despre inamicul public numărul unu. Cineva a spus însă că lipsa stresului înseamnă moarte („no stress means death”). Acest cineva era Hans Selye, cel care a formulat, în 1937, primul model teoretic şi experimental al stresului (valabil şi astăzi în liniile sale esenţiale); el a definit stresul ca sindrom general de adaptare. Din această perspectivă, stresul nu numai că este inevitabil, dar e indispensabil ca factor de succes adaptativ. Atunci când vorbim despre stres ca factor nociv ne referim la ceea ce Selye numea „disstress”, care apare în momentul când resursele de adaptare ale organismului sunt suprasolicitate. Stresul (disstressul) este epidemia globală a timpului nostru. E un paradox că mulţi dintre cei care acceptă că sunt stresaţi sunt reticenţi când li se spune că durerea de cap, oboseala, problemele gastrointestinale, respiratorii sau cardiace sunt „doar” efecte ale stresului. Formularea de mai sus este una „de catifea”; încă mai pot fi auzite sentinţe de genul „totul e doar în capul tău”.

Dezvoltarea accelerată a tehnologiei din ultimii 10-15 ani, fără precedent în istorie, a impus o accelerare a ritmurilor biologice, o viaţă mai trepidantă. Printre altele, stresul înseamnă şi neînscrierea în nişte ritmuri biologice. Bioritmurile nu s-au prea schimbat din Neolitic încoace. Or, ritmul cotidian s-a accelerat mult începând cu revoluţia industrialâ şi foarte mult în anii din urmă. Ritmul normal de muncă-relaxare e de 90-120 de minute de activitate intensă, alternand cu 10-20 de minute de relaxare. Evident ca, în mediile urbane, ritmul de muncă-relaxare nu e mentinut si se creează asa-numitele datorii de stres. In societatea industrială traditională apăreau compensări periodice, care anulau datoriile de stres: timpul liber de la sfarsitul zilei, relaxarea de la sfarsitul de săptămană, concediile de odihnă anuale. In societatea post-industrială, mecanismele de compensare nu mai functionează, din cauza disparitiei granitelor dintre birou si casă, dintre spatiul public si cel privat. Această disparitie se datorează tocmai noilor tehnologii.

E bine să reamintim un lucru care ar trebui sa fie o evidentă chiar si în epoca în care modele tind spre unisex: femeile si bărbatii diferă si în legatură cu mecanismele biologice de adaptare la stres. Acest lucru a fost pană de curand în avantajul femeilor (femeile fiind „sexul tare”, din punct de vedere biologic). Acest avantaj pare să fi fost anulat de intrarea masivă a femeilor în modurile de adaptare la stres traditional masculine; ultimele studii din tările UE arată că morbiditatea cardiovasculară atribuibilă efectelor stresului în grupa  de varstă 18 – 65 de ani este mai mare la femei decât la bărbati. In urmă cu 30 de ani rezultatele erau inverse.

Programele de management al stres sunt încă, în mare majoritate concepute avand în vedere ca beneficiar o persoana abstractă, care nu este nici bărbat, nici femeie, pornind de la o premisă (ideologică) a egalitătii, indiferent de gen. Asa zisele programe neutre in raport cu genul nu au efectele scontate; în unele cazuri au chiar efecte nocive: asumarea unor roluri fără diferente de gen influentează negativ mecanismele psihologice de adaptare la stres – arată un foarte recent studiu californian.

Si pentru a da încă un exemplu, în care se îmbină diferentele biologice cu cele psihologice, să spunem că o relatie de cuplu nesatisfăcătoare are efecte diferite la bărbati si la femei în ceea ce priveste nivelul cortizolului (unul dintre hormonii de stress) dupa o zi stresantă la lucru. La bărbati, cortizolul scade la sfarsitul zilei (permitand astfel intrarea in actiune a mecanismelor de refacere) indiferent de calitatea relatiei de cuplu, pe cand la femei nu scade decat dacă relatia de cuplu este satisfăcătoare.

Nu suntem egali în fata stresului, iar programele de management al stresului trebuie să contină si module care iau in considerare  diferentele de gen. Este ceea ce am făcut si noi la Medicover, incluzand un asemenea modul in programul APOLLO (abordarea problemelor organizationale în legatură cu limitele organismului).

O zi frumoasa si stres bun (eustres)!

Votre commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l’aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l’aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l’aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s