„Daca vrem o definitie scurta si exacta, noi vom spune ca virtutea este ordinea iubirii.”
„Adevarata iubire consta in a ne atasa de adevar pentru a trai in dreptate”
„Intr-un cuvant, primeste aceasta scurta porunca: iubeste si fa ce vrei! Daca pastrezi tacerea, sa fie din iubire; daca strigi sa fie din iubire; daca indrepti, indreapta din iubire; daca ierti, iarta din iubire. Radacina interioara sa fie cea a iubirii, din aceasta radacina nu poate iesi decat bine.”
L-am regasit pe Sf. Augustin in timp ce incercam sa identific ultimii autori care folosesc termenul empatie, in acceptiunea sa antica. Si fiindca am dat peste iubeste si fa ce vrei, citat in ultima vreme cand vrei si cand nu vrei, uneori in cele mai nepotrivite contexte, si pentru ca asta s-a intamplat ieri, 15 iunie, zi in care Fericitul Augustin este pomenit in calendarul ortodox, m-am gandit sa pun aici cunoscuta (?) fraza, in mediul ei originar.
DAN GHENEA 
Suna prea frumos acest indemn ca sa aiba transpunere totala in realitate. 🙂 Sau poate sunt eu prea pesimista…sau prea realista…nu mi-e clar inca…
Mai conteaza apoi ce intelege fiecare prin iubire. Sunt o multime de comportamente si sentimente daunatoare care sunt explicate prin iubire ( gelozia, posesivitatea, dominarea, agresiunea verbala si/sau fizica ).
« din aceasta radacina nu poate iesi decat binele ». In masura in care pot distinge binele si raul criteriul spune ca daca poamele sunt rele, radacina nu este iubire – poate fi orice altceva, nu iubire.
Da, aveti dreptate. Cum ramane, insa cu momentele in care, totusi, il ranim pe celalalt? Pentru ca se intampla sa o facem. Iubirea accepta si abateri? Putem spune ca cineva iubeste atunci cand se comporta foarte bine cu partenerul/a in cea mai mare parte a timpului, dar in anumite momente il raneste cu un anumit comportament ( agresiune verbala, de exemplu) ? Multumesc.
Agresiunea exclude iubirea. Cel putin pana cand imi intorc gandul (metanoia), imi cer iertare, primesc iertarea si accept conditiile acestei iertari.