Mois : février 2014

Parcare laterală a distresului

· 1 commentaire ·

Locul de Parcare al Grijilor şi al Bucuriilor

Dacă tot am loc de parcare, să-l folosesc să și parchez ceva în el. Griji, stres, gânduri negative. Că doar nu m-oi pricepe să parchez și altceva în afară de metafore. Aș putea să vă povestesc mai degrabă ce-am învățat nou astăzi despre eustres și distres. Nu pot să vă povetesc ce-am aplicat însă în teorie cred că am reținut destule detalii din seminarul de astăzi cu privire la stres și management-ul stresului. Disecând firul în patru, mi s-a părut chiar amuzantă imaginea de manager al propriului stres. Imaginați-vă că sunteți șeful stresului vostru negativ. Ați putea, în loc să-l puneți la treabă 24 de ore din 24, să-i dați un concediu prelungit. Un an sabatic de exemplu. Ca să vă puteți reveni și să creșteți nivelul de serotonină din organism. Apoi puteți să-l mai munciți o perioadă și iar să-i mai dați niște libere…

Știați că după 6 –…

Voir l’article original 462 mots de plus

Un ou pentru cina vrăjmaşilor

· 2 commentaires ·

Twice Baked Potato with EggFormula « Oul să-l mănânci tu dimineaţa, să-l dai prietenului la prânz şi duşmanului seara », mi s-a părut dubioasă încă de cănd am auzit-o de la doamna (tovarăşa) învăţătoare. Mi se părea logic să îi faci rău duşmanului cu această armă ingenioasă: acelaşi ou din frigider era delicios dimineaţa, toxic seara şi, dacă apuca totuşi dimineaţa următoare – din lipsă de duşmani cărora să-l dai – era din nou excelent pentru tine! Dar prietenului de ce să-i dai un ou dubios, la mijlocul distanţei dintre bun şi toxic?

După ce am aflat (prin facultate!) că un ou (unul, nu şase!) e la fel de bun dimineaţa, la prânz şi seara, nu mi-am maibătut capul cu această zicală (care văd că are din nou trecere printre filosofii, ideologii şi înţelepţii dietelor).

Până în dimineaţa asta. Dar dacă formula « oului de aur » nu are legătură cu nutriţia? Dacă oul din zicală nu este ce pare a fi? Dacă e vorba de a încorpora în tine iubirea care dă viaţă în dimineaţa existenţei, a împărţi iubirea cu cei asemănători ţie (alter ego-uri) la mijlocul vieţii şi a accede în amurg la înţelepciunea iubirii vrăjmaşilor?

Daca vreţi să testaţi personal invaliditatea formulei care interzice ouă seara, vă dau acest link – 25 de moduri delicioase de a mânca ouă la cină

Peştişorul de aur şi cele 4 frici

· 11 commentaires ·

Ştiţi că, de fapt, peştişorul de aur i-a îndeplinit pescarului 4 dorinţe, nu 3? Numai că îndeplinirea celei de-a patra a anulat efectele celei de-a treia, care, la rândul ei, anulase efectele primelor doua dorinţe. Dacă ne uităm şi mai bine vedem că doar ultima (a patra, bonus de la peştişor!) e dorinţa pescarului, celelalte sunt dorinţele nevestei.

… restul poveştii cu cele 4 frici (de eşec, de abandon, de succes, de frică) – aici…

Flori, fete, filme şi alte ficţiuni (7): Nişte balcanici

· 5 commentaires ·

Vladimir Ulianov (Lenin) a locuit peste drum de Cabaret Voltaire. Probabil că a jucat şah cu Tristan Tzara. Până când serviciile secrete germane  au hotărât că e timpul să mai dea o lovitură Rusiei. Arma mortală era chiar Lenin. Afişul dada apartine grupului berlinez. Aşadar, soluţia şaradei era Elveţia – Rusia – Lenin. Mulţumesc celor care au răspuns (atât de repede şi bine!) şi le semnalez un indiciu pe care l-au trecut cu vederea: portretul lui Erasmus din Rotterdam, pictat de Hans Holbein cel Tânăr. Tabloul se află la Basel, acolo unde Dostoievski a facut o criză de epilepsie în faţa unei alte opere a aceluiaşi pictor: Christ în mormânt.

Dar să trecem la enigma de azi.

1. Floarea este primula (Primula veris).

Med en primula veris … În pacea pădurii … PutereaSoarelui … Toate de la acelaşi Autor.

2. Numele fetei este Cecilia.

« Cecilie puse caseta cu cântece de Crăciun interpretate de Sissel Kyrkjebø în walkman. Şi în curând urechile ei sorbeau cu nesaţ acordurile muzicii de Crăciun. După un timp, când îşi scoase casca de pe urechi, ştiu că, acolo jos, ei stăteau la masă.

Mama citea din Evanghelia de Crăciun. Când a terminat de citit, au cântat cu toţii Pace pe pământ« .

3. Filmul este Serenadă în Valea Soarelui.

4.Cartea se numeşte Beatles, şi fiecare capitol se construieşte pe ritmul unei piese, care dă şi titlul capitolului.Primul se cheamă I feel fine.

« La ultima compunere luasem Satisfăcător. Dar pe aia mi-o făcuse tata. Hobby-ul meu. A lui a fost ideea ce să scrie, bineînţeles, despre timbre, deşi aveam numai două triunghiulare din Coasta de Fildeş. Tata a luat Satisfăcător. Apoi mi-am mai acordat o şansă. Am pus o rezervă nouă în stilou şi-am început să scriu cu cerneală. Nu mai era cale de întoarcere. Mă furnica pe spate, încordarea mă făcea aproape genial. Mai întâi aveam să închei şcoala generală şi apoi voi face liceul. Pe urmă aveam să studiez medicina ca să mă fac medic într-o ţară săracă în care să trăiesc şi să mor pentru negrii cei bolnavi. Am reuşit să scriu trei pagini şi jumătate şi-am încheiat cu ceva despre Nansen, dar n-am reuşit să potrivesc prea bine Polul Nord cu negrii, şi-apoi mi-a venit ideea c-ar fi trebuit să amintesc de Albert Schweitzer, dar era deja mult prea târziu. »

De data aceasta sunt trei cuvinte-indiciu care unesc cele patru puncte şi conduc spre solutie. Iar indiciul ajutător pentru soluţie este: nişte balcanici  pentru Europa.

Şi pentru că în cartea lui Jostein Gaarder (pe care v-o recomand cu căldură: e extraordinar de densă şi se citeşte foarte uşor) din care am citat la punctul 2 e vorba de o fetiţă foarte bolnavă, poate vă gândiţi şi la petiţia pentru Regele Belgienilor pe care v-am semnalat-o săptămâna trecută. A ajuns la aproape 200 000 de semnături.

Mai balcanici nu se poate

· 3 commentaires ·

Când am plecat în vacanţă prin Balcani, credeam că merg şi prin locurile de baştină ale unor strămoşi sârbi şi bulgari. Am descoperit însă ca nu e deloc simplu să spui cine şi cât e bulgar, român, albanez, grec sau sârb.

1. De exemplu, credeam că bunicii bunicii mele erau sârbi. Şi stră-străbunica sigur era sârboaică. Străbunicul avea cârciumă în Piatra. Or, aflu de la Dušan Popovič (citat de Neagu Djuvara) că toţi cârciumarii şi hangiii din Serbia la sfârşitul secolului XIX erau aromâni. Mai mult, Popovič dă şi o listă de nume sârbizate ale acestor cârciumari – printre ele se află şi Nikolič (= »ai lui Nicola »); or, cei din familia bunicii mele erau « ai lui Nicola ».

2. Am povestit deja episodul de la Cetinje, din faţa bisericii vlahe. Acolo mi-am dat seama că povestea cu statornicia pe un anumit teritoriu a popoarelor din Balcani e o poveste inventată târziu, pentru a justifica pretenţiile statelor naţionale (aceste construcţii în bună măsură artificiale într-o zonă unde regula este amestecul, nu separarea). Vlahii care au întemeiat Cetinje au migrat, într-o generaţie, vreo 300 de km, de la Stari Vlah (din Bosnia), pentru ca în generaţia următoare să mai migreze încă 300 spre Albania (unde vlahii au format cel puţin o treime din armata lui Skanderbeg).

3. Distanţele de mai sus sunt totuşi mici, comparativ cu drumul de la Ulcinj la Iaşi (1300 km). Ce legătură este? Familia aromână care a stăpânit cetatea muntenegreană Dulcigno (Ulcinj) se numea Balş(a). Această familie va emigra în Moldova şi a făcut parte din marea boierime moldovenească începând cu secolul al XVII-lea.

4. Ce-aţi zice însa dacă aş întinde şi mai mult coarda, în timp şi spaţiu, şi v-aş spune că e posibil ca numele oraşului Balş să aibă legătură cu familia suspomenită? Care ar fi stăpânit pământuri aici în secolele VI-VII. Cum vi se pare acest periplu de 3000 de kilometri într-o mie de ani (Oltenia – Bulgaria – Serbia – Bosnia – Muntenegru – Albania – Macedonia – Banat – Moldova)? Si să nu credeţi că plecau să facă turism individual, plecau cu tot neamul şi dependenţii. Plăcuţa de la biserica vlahă din Cetinje vorbeşte despre « vlahi şi voievozii lor ».

5. Văd că am mai multe de scris, aşa că las şi pentru un alt episod. Vă mai zic doar că eu m-am născut la Craiova, în cartierul Brazda lui Novac. Adică exact pe graniţa militară a Imperiului Roman în secolele IV-VII. Graniţa aceasta proteja o provincie numită Dacia Ripensis, a cărei capitală era Ratiaria, la sud de Dunăre (în apropiere de Vidinul actual). Acum mi se pare ciudat că în cărţile noastre de istorie povestea Daciei romane se termină la 271, cu retragerea aureliană, când există istorii absolut remarcabile despre Daciile sud-dunărene. (Ca să nu mai spunem că primele cuvinte româneşti consemnate istoric, au fost rostite la sud de Dunăre, în secolul VII. Iar cel care le-a rostit se afla în marş spre sud.)

Porci, prinţese şi supereroi

· 20 commentaires ·

Toţi bărbaţii sunt nişte porci. Cea care spune asta e o prinţesă. Şi tot ea spune că trebuie să existe pe lumea asta un prinţ pentru ea.

În povestea pe care o reciclăm astăzi există o prinţesă, mai mulţi bărbaţi şi un singur porc. Porcul căştigă competiţia pentru mâna fetei de împărat. E drept că împăratul îşi dăduse cuvântul că dacă vreunul dintre ei va îndeplini dorinţa fiică-si (extravagantă, desigur!), a lui să fie fata. Că dacă ar fi fost după prinţesă, probabil că ar fi zis „OK, ai făcut un pod de aur… Nici măcar nu mi se mai pare ceva atât de deosebit, acum că văd că orice porc îl poate face!”.

Porcul se dovedeste a fi jumătate-porc-de-zi-jumătate-prinţ-de-noapte. „Cool!” zice prinţesa noastră în primele o mie şi una de nopţi. Dar vine o vreme când prietenele (care n-au acces la noaptea ta) îţi zic „Fată, cât îl mai suporţi pe porcul ăsta al tău?” Cum să le explici că „ştiţi, pentru mine e un fel de prinţ”?

……… Restul poveştii pe Ralix.ro – aici

« Numai sălbaticii cred…

· Laisser un commentaire ·

… în lupta binelui împotriva răului » (Mihail Şişkin – Părul Venerei)

Nişte oameni « civilizaţi » (orice o mai fi însemnând civilizaţie) au adoptat, în parlamentul belgian, o lege care permite eutanasierea copiilor. Pănă la ora la care scriu, 120 000 de oameni au semnat o petiţie online către Regele Belgienilor, cerându-i sa nu semneze această lege. Petiţia aici

Flori, fete, filme şi alte ficţiuni (6)

· 25 commentaires ·

edelDe azi,  trecem la un alt nivel al jocului. Veţi avea de descoperit două cuvinte care unesc cele patru puncte, apoi un al treilea cuvânt care se leagă de primele două printr-un indiciu.

1. Floarea este floarea-de-colţ. La noi mai este numită şi floarea reginei (Leontopodium alpinum).

  2. Numele fetei este Sophie. Sunt, de fapt, două Sofii, din două secole diferite, din ţări diferite, dar ambele au o legătură (literară!) cu Voltaire. rub

File:Holbein-erasmus2.jpg3. Filmul e Idiotul. Sigur că e greu să pui în imagini scrisul lui Dostoievski, dar există în acest film câteva scene remarcabile, începând chiar cu primele două (minutele 2 – 12)

4.Cartea pe care tocmai o citesc este Părul Venerei de Mihail Şişkin. Începe aşa:

Darius şi Parysatis au avut doi fii: cel mare, Artaxerxes, şi cel mic Cirus.

Interviul începe la opt dimineaţa. Toţi sunt încă somnoroşi, boţiţi, posaci – şi funcţionarii, şi interpreţii, şi poliţiştii, şi refugiaţii. Mai bine zis, cei ce trebuie să ajungă refugiaţi. Deocamdata sunt numai GS. Aşa sunt numiţi oamenii aceştia. Gesuchsteller.

File:Hoch-Cut With the Kitchen Knife.jpgIndiciul pentru a descoperi al treilea cuvânt este: mumie celebră.

În Cosmos, dincoace de Prut

· Laisser un commentaire ·

Grigore Vieru s-a născut pe 14 februarie 1935, în România Mare şi a trăit pentru ca limba română să se păstreze până la Nistru. A avut un vis:

“Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul ».

Plină i-a fost viaţa şi de moarte i-a fost milă, cum zice chiar poetul:

Nu am moarte cu tine nimic
de Grigore Vieru

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc
Cum te blestema unii, vreau să zic,
La fel cum lumina pârăsc.

Dar ce-ai face tu şi cum ai trăi
De-ai avea mamă şi-ar muri,
Ce-ai face tu şi cum ar fi
De-ai avea copii şi-ar muri?!

Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici măcar nu te urăsc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi viaţă trăiesc.

Nu frică, nu teamă,
Milă de tine mi-i,
Că n-ai avut niciodată mamă,
Că n-ai avut niciodată copii.

Iar epitaful, pe care singur şi l-a ales, e simplu şi grav ca tot ce a scris: „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi“. Iarbă sub paşii a milioane de români care au învăţat a citi româneşte pe abecedarul Albinuţa.