« Societatea Română de Trivia va invita la a doua editie a Campionatului Mondial de Quizzing la Bucuresti. Acesta va avea loc in data de 1 iunie 2013, in cadrul Facultati de Matematica, salile 402 si 411 ( etajul 4), Universitatea Bucuresti, la ora 12. Va rugam sa va anuntati participarea pe Facebook sau printr-un mail la la adresa: iqtrivia2012@gmail.com. Regulamentul concursului il gasiti la adresa :http://www.iqtrivia.ro/campionatul-mondial-2012. Participarea este libera. »
Să reflectăm asupra acestui punct: Victoria invizibilului nu străluceste.
*
Există o lume care apartine malului râului Lethe [Uitare].
Acest mal este memoria.
E lumea romanelor si cea a sonatelor, aceea a plăcerii trupurilor nude care iubesc jaluzelele pe jumatate trase […]
Lumea tacerii călduţe si a penumbrei leneşe unde se ondulează si se supraexcită brusc gândirea.
(Pascal Quignard – Les ombres errantes)
„Toata nefericirea izvorăste nu din lipsuri, ci din ceea ce este de prisos.” Aceasta e una dintre lectiile pe care le invata Pierre Bezuhov, (anti)eroul tolstoian din Razboi si pace.
Puteti citi pe Ralix.ro cele patru fragmente grupate sub titlul Război si pace în dormitor.
In ceea ce urma sa fie gradina de trandafiri de la Balcic, Regele Alexandru al Sârbilor, Croatilor si Slovenilor avea lungi si interesante conversatii cu Regina Maria a României. De altfel, una dintre varietatile de trandafir care vor creste aici va fi denumita « Regele Alexandru ». Dar Regina Maria ii mai oferise lui Alexandru Karagheorghevici si cea mai aleasa floare a familiei regale române: Principesa Maria a României, Mignon pentru cei fermecati de frumusetea ei diafana.
Mignon a fost prima si ultima Regina a Iugoslaviei. A ramas vaduva la 34 de ani, dupa ce Alexandru a fost impuscat la Marsilia de un terorist macedonean.
Timpul nu avea deloc rabdare. Patru ani mai tarziu moare Regina Maria a României. Inima ei se odihneste doar doi ani la Balcic, apoi rataceste pana in ziua de azi. Petru al II-lea, fiul Reginei Maria a Iugoslaviei, incearca sa se opuna lui Hitler si toata familia e nevoita sa plece in exil.
Maine, 26 mai 2013, Maria, Regină a Iugoslaviei si Principesă a României, va fi reînhumata la Belgrad, alaturi de Regele Alexandru. In cadrul aceleiasi ceremonii vor fi reinhumati si Petru al II-lea si sotia sa Alexandra a Greciei.
S-a nascut la Gotha in ianuarie 1900. A murit in 1961 la Londra. Intre aceste doua date lumea ei a cuprins Sinaia, Bucurestii, Iasii, Belgradul, Balcicul, Carpatii si Dunarea, Marea Neagra si Marea Adriatica.
În apa luminosului izvor / Ea se scălda goală de tot/ O bruscă tresărire de vant / I-a dus veşmintele în nori // Încurcată, un semn îmi făcu / Ca s-o îmbrac, să mă duc să îi caut / Grămezi de frunze de viță-de-vie / Şi crini şi flori de portocal // Cu petale de trandafir / Un pic de corsaj i-am făcut / Prea mare nu a fost frumoasa / Un singur trandafir fu de-ajuns // Din muguri de viţă-de vie / Un pic de jupon i-am făcut / Dar e-atât de mică frumoasa / Că o frunză fost-a de-ajuns // Mi-a-ntins si brate si buze / Ca pentru a-mi da multumire / Le-am luat cu atâta ardoare / Că ea fu de tot dezbrăcată // Cred că-i plăcu naivei jocul / Pentru că la izvor adesea / Goală venea să facă baie / Rugând pe Domnul vânt să facă / Să facă vânt…///
Georges Brassens – aici
E prea frumos acest capitol din Paradisiace ca să nu-l transcriu aici.
Florile au stârnit in spatiu, pentru a se fecunda, petale care se pliaza, care se depliaza, care zboară.
Francezii le numesc fluturi.
Asemănare care merge spre ea însăsi.
*
Reiken Călugărul a compus acest haiku: La ce visează în flori fluturii care nu mai miscă?
Într-o zi Tchouang-tseu Şamanul si-a luat zborul ca un fluture.
Floarea numita in franceză colchique [crin de Colhida], in germană i se spune Zeitlose (Fără-timp). Floarea căreia i se spune Fără-timp e altceva decat Imortela.
*
Colhida, Eden,
ţări ale Zeitlosului,
timp care este lâna de aur a lumii acesteia,
de negăsit.
*
Fără moarte nu vrea sa zică fără a muri.
Imortela cunoaste murirea si o neagă.
Fără-timpul – mai aproape de natură – ignoră ce ar putea fi ceva ca moartea.
(Les paradisiaques, de Pascal Quignard; capitolul VI – Zeitlose)
Căci dacă iubeşti cu adevărat – s-a spus – nu mai faci aceea ce vrei, doar ce trebuie. Poate că lumea de azi e uneori smintită pentru că a despărţit pe «fă ce vrei» de «iubeşte». Ea şi-a luat toate libertăţile şi face tot ce-i place, dar nu iubeşte întotdeauna.
(din scrisoarea lui Constantin Noica pentru fiul sau, calugarul Rafail, citata pe blogul mugureinflorit)
Principesa Margareta a depus un buchet de crini (regali) la monumentul Regelui Carol I. Ceilalti participanti la aceasta ceremonie simpla au adus margarete Regelui Intemeietor. Si-au manifestat astfel atasamentul fata de cea care ar putea fi in curand, prin mila lui Dumnezeu si vointa nationala, Regina Reconcilierii.
Va invit si pe noul blog Regatul Romaniei, unde tocmai am postat un articol despre luxul republican.
Platim in continuare o pompa de neam prost, sau ne intoarcem la simplitate, traditie si eleganta adevarata?
Les paradisiaques (de Pascal Quignard) statea pe birou de mai bine de doua saptamani. Era prea groasa pentru o lectura de seara si era prea grea ca sa o car dupa mine pentru o lectura de zi.
In seara asta am deschis-o la intamplare si am citit textul intitulat, oarecum impropriu, Capitolul 37 – Alexis fiul lui Eufemianus; dupa care am citit, cu pofta, si in dreapta si in stanga capitolului 37.
Ma opresc putin pentru a pune aici (traduse rapid) cateva randuri din capitolul 43 (Locul nimanui).
Sylvanus era zeul roman al frontierelor. La origine, el era, mai exact, zeul lizierelor padurilor. Romanii defineau padurea drept «ceea ce nu apartine nimanui». Res nullius.
«Locul nimanui». Locus neminis.
Cuvântul latin nemus (care desemneaza padurea) vine de la nemo (nimeni). Res nullius [ceea ce nu apartine nimanui] se contrapune res publica [ceea ce este public].
Mi-a venit in minte clişeul « codru-i frate cu românul ». Dacă ar fi adevarat, ar insemna ca românul se simte bine in «locul nimanui». Asta ar explica multe. De exemplu faptul ca România arata ca tara nimanui.
DAN GHENEA 