Mois : octobre 2015

Pastila antidepresivă (10): Prea multă minte


« A-ți povesti la nesfârșit nefericirile în cursul unei terapii care durează uneori ani de zile nu e o metodă care să te ajute să te repui pe picioare deoarece  o conștientizare care nu este însoțită de acțiuni și nu se traduce în acțiuni nu schimbă nimic în viața ta. Din contră, nu face decât să ne întrețină  suferințele în loc să ne ajute să ne facem bine. »

(Gustave-Nicolas Fischer – Guérir sa vie, un chemin intérieur)

ad

 

Guérir, c’est mourir un peu


Atunci când ești bolnav, fizic sau mintal, ai reflexul de a gândi că era mai bine înainte. Însă ideea unei reveniri la normal, la vremurile bune de altădată, la un ipotetic «eu» autentic, este iluzorie. Boala ne transformă, cu sau fără voia noastră. Ea pune în lumină vulnerabilitatea noastră, nedreptatea vieții, apoi, cu un pic de noroc, ne recentrează pe ceea ce e esențial și ne face mai puternici prin vindecare. Sau ne poate lăsa un gust de amărăciune și absurditate. A te vindeca înseamnă a muri puțin. Și, uneori, a renaște mult…

(Jean-François Marmion, editorial în Le Cercle Psy)

O conservă expirată, cancerigenă


Conserva expirată e recentul studiu publicat de OMS care declară produsele din carne rosie procesată cancerigene, iar carnea rosie ca atare « probabil cancerigenă ».

« Studiul » e de fapt o analiza statistica a 800 de studii, unele mai vechi de 25 de ani. Datele sunt vechi, heterogene si neconcludente. De altfel, concluzia « carnea rosie este cancerigena » nu are sprijin nici macar in datele acestui studiu, care spune chiar că: « nu există dovezi convingătoare pentru o legătură cauzală intre consumul de carne rosie si cancer ». Cum se ajunge de la « nu există dovezi » la « probabil cancerigen »? Printr-o fraudă logică: se spune « dar explicatii alternative nu pot fi excluse, si studii ulterioare vor trebui facute pentru a testa aceste explicatii ». Aha, am priceput: « nu este exclus » devine « probabil »!

Studiul nu se bazeaza doar pe date amestecate si manipulate, ci si pe o filosofie a cercetarii depasita. O filosofie simplista care cauta vinovatul de serviciu: grasimile, painea alba, carnea, sarea, zaharul au fost pe rand incriminate ca « otrăvuri ». De fapt, si apa de izvor poate deveni o otravă (nu credeti? să vă fac cunostinta cu cineva care bea 18 litri de apă pe zi?).

Unii dintre noi au aflat intre timp diferenta dintre « excesul de sare » si « sarea in bucate ». Se pare că nu si Organizatia Mondiala a Sănătătii. Ne-au livrat o conservă expirată in loc de o bucata suculentă de educatie pentru sanatate. Educatie care nu se face cu bau-bau, ci oferind oamenilor informatii de calitate, care sa-i ajute sa aleagă in cunostinta de cauză.

Am spus ca e si cancerigenă această conservă, si vorbesc serios. Riscul carnii procesate e reprezentat de folosirea conservantilor si potentiatorilor de aroma (lucru scris negru pe alb chiar in studiul despre care vorbim). Daca s-ar lua in considerare doza de conservanti folosita, s-ar vedea ca aproape tot riscul este atribuibil acestora. Si atunci, ce-ar fi sa propui oamenilor sa consume mai multa carne neprocesata si mai putine produse care contin conservanti? Ce-ar fi să le vorbesti mai mult despre « exces » (de orice!) decât despre « otrăvuri »(cum ar fi painea, laptele, ouăle, carnea, zaharul, sarea, grăsimile … si lista poate continua!)?

OMS tocmai a facut un serviciu celor care vand produse pline de conservanti si doar cu foarte putina carne. Carnea fiind cancerigenă, e mai bine să cumperi ceva ce contine doar 20% carne, nu-i asa?

Dino Buzatti 99/66


« Aș vrea să vii la mine într-o seară de iarnă și, unul lângă celălalt în spatele geamului, privind la singurătatea străzilor întunecate și înghețate, să ne amintim de iernile din basme, în care am trăit împreună fără să știm. »

(Dino Buzzati – Inviti superflui ; textul complet în italiană, insotit de un clip muzical, aici)

Dino Buzati ar fi împlinit azi, aici, 99 de ani. Dar au trecut 33 de când e dincolo de Deserto dei tartari.

Sfârșitul intimității? Extimitatea?


« Generatia actuală nu mai acordă divulgării publice a datelor personale aceeasi importanță ca în trecut. Si poate că ăsta e unul dintre motivele pentru care corpul lor devine obiectul unei atentii deosebite. Piercing, tatuaje, body-building sau epilare, corpul pare să devină ultimul teritoriu al sinelui. […]

Dar deja companiile de asigurări scad tarifele pentru toti cei care acceptă transmiterea datelor intime în timp real, cum ar fi ritmul cardiac, oxigenarea, numărul de pași făcuți în cursul zilei… Când suficient de mulți oameni vor fi acceptat să livreze aceste date, asiguratorii îi vor suspecta pe ceilalti că au ceva de ascuns si îi vor amenința cu mărirea primelor de asigurare. Pe fondul unei crize economice grave, acesta va fi un adevărat pericol. Dar într-o primă etapă vom rămâne liberi să transmitem sau nu datele despre corpul nostru. Mișcarea transumanistă visează însă la indivizi interconectati, fără niciun secret unii față de alții. Se poate pune atunci întrebarea: intimitatea este ea esențială pentru ființa umană? […] E vorba de a sti ce limite să punem obiectelor connectate si proiectului unei umanități ale cărei creiere ar fi legate prin Internet. »

(Serge Tisseron – interviu pentru Le cercle Psy)