« A-ți povesti la nesfârșit nefericirile în cursul unei terapii care durează uneori ani de zile nu e o metodă care să te ajute să te repui pe picioare deoarece o conștientizare care nu este însoțită de acțiuni și nu se traduce în acțiuni nu schimbă nimic în viața ta. Din contră, nu face decât să ne întrețină suferințele în loc să ne ajute să ne facem bine. »
(Gustave-Nicolas Fischer – Guérir sa vie, un chemin intérieur)
DAN GHENEA 
candva si eu gandisem asa, prea multa minte sau prea putin suflet, depinde cui povestesti.. uneori chiar murim putin. alteori chiar renastem mult, cum spuneati ieri.. Si cateodata, psihoterapia e mai mult decat o povestire, din fericire !
cateodata…atunci când exista si actiune…
câteodată, atunci când există o relație între două suflete, mai apoi vine ea și acțiunea, cred…
este un proces lung , ” Iubire, vinovăție și reparație ”