Plec in vacanta.
Nu uitati nici domniile voastre regula de aur in gestionarea stresului nostru cotidan: o ora pe zi, o zi pe saptamana, o luna pe an. De placere.
Va scriu.
Mois : juin 2012
Noematica – semestrul II
1. Nici un om nu e o insula. 2. Daca ar fi să desenez geometric domeniul normalităţii, figura rezultată ar fi un hexagon. 3. “Fericirea e ca un ecou; îţi răspunde, dar nu vine.” 4. « Gloire: le droit d’aimer sans mesure » 5. Nu rationalitatea distinge gandirea normala de delir. 6. Bovarismul =“capacitatea omului de a se concepe ca un altul” 7. Această mirare asupra puterii şi fragilităţii oamenilor e, pentru mine, o bucată din pâinea cotidiană. 8. Toate îmi sunt îngăduite, dar nu toate îmi sunt de folos. 9. Statistic, barbatii vorbesc mai putin, râd mai putin si traiesc mai putin. 10. Merită sa mori pentru a face umbră unui punct imaginar? 11. Care sunt ingredientele unei relaţii reuşite? 12. E o fericire sa poti sa spui da atunci cand vrei sa spui da si nu atunci cand vrei sa spui nu. 13. Alegem să fim meschini şi triviali pentru că e mai uşor să trăim aşa? 14. Următoarea frontieră a evolutiei va fi “constiinta umană, nu structura creierului”. 15. Fiecare bintre noi are de trecut prin momente de schimbare a caror amploare nu poate fi apreciata decat retrospectiv. 16. « Aşa se întâmplă cu toate lucrurile, bune şi rele, e mereu nevoie de câte un om să le facă“ 17.« Cuplul naufragiaza ca o barca supraincarcata » 18. Oamenii sunt oameni prin alti oameni. 19. “Orice forma de graba, chiar spre bine, traduce o tulburare mentala” 20. Mai binele e duşmanul binelui.
Cireşe amare
28 Cireşar
1912 – S-a născut Sergiu Celibidache, dirijor iconoclast intr-o lume care se spargea in bucati. Iata-l dirijand Filarmonica din Berlin in 1950, in decorul, din pacate real, al ruinelor acestei celebrei sali de concert.
1914 – Este ucis, la Sarajevo, arhiducele Franz Ferdinand. Moare si speranta unei emancipari nationale pasnice a românilor ardeleni.Va urma primul razboi mondial.
1916 – Moare Ştefan Luchian. In ultimii opt ani isi pictase florile in ciuda evolutiei implacabile a sclerozei multiple.
1919 – Se semneaza Tratatul de la Versailles, care nu va aduce totusi o pace durabila in Europa.
Lacomia marilor puteri invingatoare va declanşa un nou razboi devastator peste numai 20 de ani. Cel care va distruge si Filarmonica din Berlin si Pinacoteca din Dresda. Parisul a scapat ca prin urechile acului.
1940 – Trupele sovietice intra in Basarabia, Bucovina de Nord si tinutul Herţa. Carol al II-lea isi dovedeste impotenta politica si militara, impreuna cu Consiliul de Coroana, populat de el cu pigmei si sicofanti.
28 iunie, vremea cireşelor amare.
Despre firavitatea vietii
« Când te gândesti la firavitatea vietii… »
De cand a rasarit, ieri dimineata, intr-un cabinet medical, pe neasteptate, din mijlocul unui discurs asezat, rational, ingineresc, cuvantul firavitate m-a cucerit. Nu am verificat daca are o existenta oficiala in vreun dictionar al limbii române. Nu l-am mai auzit pana acum si nici nu mi-a venit vreodata ideea sa il inventez pentru uz personal.
Mi-a zumzait toata ziua in minte. Spun zumzait pentru ca spre seara mi-a amintit de o scena dintr-un film de Krzysztof Kieslowski avand in prim plan o musca.
Cautand dupa film am avut inca o surpriza: Kieslowski s-a nascut chiar pe 27 iunie. Si a murit inainte de a implini 55 de ani. In 1996. La doar doi ani dupa ce terminase cea de-a doua capodopera a sa: Trois couleurs: Bleu, Blanc, Rouge. Prima fiind miniseria Dekalog pe care o recomand tuturor celor care vor sa priveasca mai de aproape aceasta tulburatoare firavitate a fiintei.
Musca apare in episodul 2, pe care il puteti viziona aici. Toata seria – aici si aici.
Ziua Tricolorului
Foarte buna ideea de a avea o zi de sarbatorire a tricolorului. Ca multe alte idei bune in România. a avut parte de o aplicare dupa ureche. In 1998, la 150 de ani de la Revolutia de la 1848, a fost adoptata legea care stabilea sarbatorirea Zilei Tricolorului in fiecare an in data de 26 iunie.
In 14 iunie 1848 (pe stil vechi, cel oficial pe atunci in Tara Româneasca; pe stil nou, oficial in Transilvania, era 26 iunie), decretul nr. 1 al Guvernului provizoriu menționa că „Steagul Național va avea trei culori: albastru, galben, roșu”, urmând ca deviza scrisă pe flamuri să fie „DPEПTATE ФPЪЦIE” („Dreptate, Frăție”). Dar culorile erau dispuse orizontal, cu albastrul sus. Abia in 13 iulie, decretul 252 stabileste dispunerea verticala a culorilor, cu albastrul la lance.
Nu vad de ce am sarbatori dupa stilul nou un eveniment petrecut inainte de 1918 (daca adoptam principiul actualizarii retroactive a calendarului, atunci ar trebui, de exemplu, sa sarbatorim si Unirea Principatelor pe 5 februarie, nu pe 24 ianuarie). Asadar, mai potrivit ar fi sa onoram tricolorul fie pe 14 iunie, fie pe 13 iulie (as opta pentru a doua varianta, avand in vedere ca este prima data cand este oficializata dispunerea actuala a culorilor).
Ar fi frumos sa se intoneze solemn in aceasta zi si cele doua compozitii ale lui Ciprian Porumbescu dedicate tricolorului : Trei culori si Pe-al nostru steag e scris unire.
As asop
Să ne fie ruşine!
Peste 50% dintre noi cred, în anul de graţie 2012, că persoanele care suferă de schizofrenie sunt violente şi ar trebui ţinute undeva departe de societate pentru că reprezintă un pericol permanent.
În aceste condiţii, nici nu am de ce să mă mir de ideile primitive promovate de un reportaj difuzat ieri seară la TVR despre « aceşti psihopaţi lăsaţi în libertate ». În final ecranul era acoperit cu litere mari, roşii (de sânge!!!), care ne anunţau că, într-un an, persoanele cu schizofrenie comit 500 de infracţiuni violente.
Să zicem, de dragul discuţiei, că ar fi o cifră reală (ca profesionist implicat vreme de câţiva ani în proiecte pentru persoanele cu probleme severe de sănătate mintala aflate în penitenciare sau în spitale de psihiatrie şi măsuri de siguranţă, cred că este o supraevaluare). Ştiţi câte infracţiuni cu violentă comit, într-un an, persoanele « normale »? Peste 80 000. Altfel spus: din 400 de persoane cu schizofrenie, una singură va comite, anul acesta, o infracţiune violentă, dar « normalii » au o rată de 1 la 200, adică dublă.
Şi ăsta e doar vârful aisbergului violenţei « normalilor ». Vreţi să vorbim despre cele peste 2000 de femei bătute zilnic de partenerii lor « normali »? Dintre care 60-70 sunt omorâte în bătaie în fiecare an. De « normali », desigur. În aproape toate cazurile fiind implicat şi consumul abuziv de alcool. Dar alcoolul consumat excesiv de cel putin 4 milioane de români nu e un pericol atât de mare pentru societate precum schizofrenicii lăsaţi în libertate, nu-i aşa?
Duminici albe
Ce este duminica pentru mine? Ar putea semana cu o plaja. Exista una care se numeste WhiteSundays. Suna bine.
Fǎrǎ mânie şi pǎrtinire?
Nu scriu despre politica zilei pe acest blog. Dar azi sunt nevoit sǎ o fac pentru cǎ un politician al momentului intrǎ pe şenile în onoarea profesiei pe care o practic.
« Faptul că diagnosticul îl pune doctorul Brădişteanu, care a fost senator PSD şi cercetat pentru corupţie, nu-mi dă o stare de linişte cu privire la faptul că diagnosticul este unul corect. »
Asta a declarat public doamna Monica Macovei.
Sa nu stie doamna M. ca nu un doctor va avea ultimul cuvant intr-0 hotarare judecatoreasca? Sa nu stie ca va fi vorba de avizul consultativ al unei comisii si ca un judecator poate decide tinand cont de acest aviz, dar neconstrâns de formularea respectivului aviz? Sa nu stie oare ca diagnosticul in sine nici macar nu va fi luat in considerare de judecator, ci doar raspunsurile formulate in limbaj comun de catre comisia de specialisti ca raspuns la intrebari specifice (de exemplu: Are persoana respectiva o boala care nu poate fi tratata in penitenciar?)?
Eu cred ca stie. Dar pot sa inteleg ca judecata limpede a oricarui om poate fi afectata de furie. De altfel, chiar doamna M. recunoaste ca e nelinistita. Motivul e insa bizar: e nelinistita ca un diagnostic pus de doctorul Bradisteanu ar fi « incorect » si ca acest diagnostic ar putea influenta decizia unui judecator.
Ceea ce ma revolta nu e nelinistea (omeneasca) a doamnei M., ci argumentatia « »doctorul Brădişteanu, care a fost senator PSD şi cercetat pentru corupţie » nu mai poate pune un diagnostic corect». Ar fi putut sa spuna, macar in soapta, ca doctorul Bradisteanu a fost judecat si achitat.
Se pot cere multe expertize si contraexpertize medicale, daca judecatorul are dubii. E descalificant pentru un (fost) profesionist al justitiei sa vina cu atacuri ad hominem si sa puna la indoiala, fara probe, profesionalismul unor oameni pe baza apartenentei lor politice (asta fiind descalificant si pentru europarlamentarul M.M.!).
Astept cu interes pozitia doamnei M. in discutia, care e foarte probabil sa apara in legatura cu aceeasi persoana condamnata, despre ingrijirile psihiatrice in sistemul penitenciar.
Graba de a muri
« Toute forme de hâte, même vers le bien, traduit quelque dérangement mental. » (Emil Cioran – De l’inconvénient d’être né, 1973)
(« Orice forma de graba, chiar spre bine, traduce o tulburare mentala »)
Sonet jubiliar
op. 10, « Dansând cu vara »
Încă mai zbori visându-ţi dimineaţa/Cu fructe pârguite-n voal de rouă?/ Sau vrei acum s-alergi sub lună nouă/ Pe iarba necosită din fâneaţă?//
Cuprins rotund cu braţele-amândouă/Înaltul miez al zilei te răsfaţă;/Tu iei cu stânga cupa cu dulceaţă,/ Cu dreapta-i mângâi tâmpla ca să plouă.//
Când curcubeul vine să se-ncline/Dinspre nadirul apelor măiastre,/Semn violet îţi lasă în retine://De pace şi iubire care ţine,/ De joacă roză pe câmpii albastre,/De revenire iar şi iar la tine.///
DAN GHENEA 