Vade liber, qualis, non ausum dicere, felix,

Te nisi felicem fecerit Alma dies.

Cele opt călătorii ale lui Gulliver au fost comentate cel mai adesea ca satire ale lumii exterioare. Si totusi, încă din primul capitol al primei aventuri (în Lilliput) se adună indicii că nu e vorba despre drumuri prin geografii exterioare ci de descoperiri în geografiile interioare.

Swift era pastor anglican; în epocă a fost cunoscut şi pentru eseul  Against Abolishing Christianity – AN ARGUMENT TO PROVE THAT THE ABOLISHING OF CHRISTIANITY IN ENGLAND MAY, AS THINGS NOW STAND, BE ATTENDED WITH SOME INCONVENIENCES, AND PERHAPS NOT PRODUCE THOSE MANY GOOD EFFECTS PROPOSED THEREBY. (Împotriva abolirii religiei crestine – ARGUMENT PENTRU A DOVEDI CA ABOLIREA RELIGIEI CRESTINE IN ANGLIA, IN CIRCUMSTANTELE ACTUALE, AR PUTEA FI INSOTITA DE UNELE INCONVENIENTE SI S-AR PUTEA SA NU PRODUCA ACELE MULTE EFECTE BUNE CARE SE ASTEAPTA PRIN ACEASTA) Am transcris în întregime lungul subtitlu pentru că dă o bună idee despre suculenţa eseului, dar şi despre modul nonconformist în care Swift înţelegea să fie conservator.

Călătoriile lui Gulliver conţin, desigur, multe aluzii politice, dar mie îmi par centrate pe un discurs teologico-moral despre suflet şi corp, despre formă şi substanţă, despre destin şi liber arbitru.

Numele protagonistului este Lemuel Gulliver. Numele apare în Biblie, în Pildele lui Solomon:

“Cuvintele lui Lemuel, regele din Massa, cu care mama sa îl învăţa: [… ] Nu se cuvine regilor, o, Lemuel, nu se cuvine regilor sa bea vin şi conducătorii băuturi îmbătatoare,/ Ca nu cumva bând sa uite legea şi să judece strâmb pe toţi sărmanii.” E una dintre rarele ocazii în care e pomenit în Biblie un sfat matern.

Lemuel înseamnă « cel ce aparţine lui Dumnezeu ». Numai că numele mostenit de la tatăl sau pamântesc, Gulliver, vine de la gula, adică lăcomia, unul dintre cele sapte pacate capitale. Numele personajului creat de pastorul Swift e discordant, teren de luptă între cele de sus si cele de jos. Lemuel Gulliver poartă deci în nume o amintire a înţelepciunii materne si a unui tată care e foarte prins în materialitate.

Locul de unde pleacă Gulliver în călătoriile sale nu pare a fi luat la întâmplare de Swift. « Tatăl meu avea o mică moşie în Nottinghamshire » – e chiar prima propoziţie din Călătorii… Nottingham, locul în care Robin of Loxley (mai bine cunoscut ca Robin Hood) lua de la bogati ca sa dea la saraci si, în acelasi timp, lupta pentru regele legitim, Richard cel plecat în cruciadă…

Gulliver studiază apoi la Colegiul Emanuel (Emanuel = « Dumnezeu e cu noi »), acelasi de unde plecase, în urmă cu cateva decenii, miscarea separatistă din cadrul bisericii anglicane care avea să conducă, după o epică peregrinare, la înfiintarea coloniei Massachusetts. De altfel, Gulliver trece si el prin Leyden, in Olanda, ca si peregrinii, si ridică ancora pentru călătoria ce-l va duce in Lilliput într-o zi de mai – aluzie la nava care i-a dus pe peregrini in America, Mayflower.

Universitatea din Leyden e legată si de studii microscopice de pionierat (printre altele si de studiul spermatozoizilor, rezultand teoria « micilor suflete animale »). Călătoria in Lilliput ar putea fi deci o incursiune in microscopia sufletului si a starilor sale. Iar numele de fată al soţiei lui Gulliver – Burton – trimite la lucrarea lui Robert Burton – Anatomia melancoliei; Burton semneaza cu pseudonimul Democrit, grecul care a inventat teoria atomilor…

(va urma)