Ori e delir, ori e mistică.
Delirul e plin de ganduri, mistica e curăţare de gânduri.
Delirul e vorbeste depre dusmani si conspiratii, mistica despre unire si armonie.
Delirul creste ca o pădure stufoasă de raţionamente (adesea imbatabile!), mistica acceptă suspendarea raţionamentului în faţa misterului.
Delirul e proiecţie în afară a unui eu divizat, mistica e primire înăuntru a luminii care uneşte.
DAN GHENEA 
Ar mai fi si gandirea magica, nu ?
Da, delirul e un soi de gandire magica rationalizanta si trista…
M-ar interesa părerea dumneavoastră pe marginea acestui articol, daca vă permite timpul:
http://www.spiritus.ro/RAZVAN/iluminarea-o_noua_functie.htm
Mulţumesc.
L-am citit, e destul de lung, ce v-ar interesa in mod special?
Aveam nişte întrebări, dar, până la urmă, mi-am răspuns singură. Rămâne să vă întreb ce gândiţi despre subiectul iluminării.
Cred ca e un subiect periculos … pentru suflet.
Puteti sa detaliati un pic, va rog? Am abordat subiectul de ceva timp si imi place sa aud pareri diferite despre el, nicidecum sa merg orbeste intr-o directie. Numai daca aveti timpul necesar. Va multumesc.
Sunt mai multe căi ale cunoașterii de sine. Totul este să continui să cauți, nu pe un anume Celălalt- căci acesta este o iluzie, nici ceva material-căci ar fi efemer. Să încercăm să ne găsim pe noi înșine. Personal cred și în calea mistică, și în psihanaliză.