Anxietate: să-ţi faci griji atât de multe griji pentru mâine că nu mai apuci să ai grijă de azi.
Sau, cum foarte expresiv îmi spunea cineva, e ca şi cum ai plăti mai întâi datoriile pe care nu le-ai făcut încă.
Mois : avril 2015
Ochii Matildei nu sunt negri
…………………………………
Nevoi mari de control, toleranta redusa la frustrare, asteptari nerealiste sunt cuprinse in portretul-robot al adultului care isi proiecteaza rolul parental ca fiind opusul a ceea ce a primit el ]n copilarie. El crede ca stie ce are de facut doar avand in minte permanent ce greseli nu vrea sa repete.
Ar fi simplu dacă am avea în faţă un tabel cu rubricile „corect” („aşa da”) şi „greşit” („aşa nu”) şi daca in tabel s-ar putea încadra precis toate comportamentele noastre. Atunci ar fi suficient să ştii ce e greşit ca să ştii, în aceeaşi clipă, şi comportamentul corect corespunzator. Dar viaţa nu e în alb şi negru. Ştie cineva să-mi spună ce culoare au ochii Matildei dacă vă spun doar că sigur nu sunt negri?
……….textul complet al articolului Nu poti da ce n-ai avut îl puteţi citi pe Ralix.ro (aici) ………
Pastila antidepresivă (1)
Depresia e excesul de trecut iar anxietatea e excesul de viitor.
Roua zilelor (săptămâna 19-25 aprilie)
- Dacă vrei să simţi fericirea de a iubi, uită de sufletul tău (Manuel Bandeira, poet brazilian, 19 aprilie 1886 –1968) – o traducere a întregii poezii puteţi citi aici
- Uite, primăvara reînvie, pentru cei ce nu se pot uita. Vino, să priveşti uitarea ta şi să calci flori de hârtie. (Adrian Maniu, poet român, 1891 – 20 aprilie 1968)
- Şi în fiecare seară îmi zic,/ Observând în extaz al meu pas,/ Că n-am cunoscut pân-acuma nimic/Ca astă zi în viaţa ce-am tras. (Robert Bridges, poet britanic, 1844 – 21 aprilie 1930)
- Ai fost numai întruparea unei clipe ce-n neştire/Mişcă sufletul şi-l leagă de un dor nemărginit. (Veronica Micle, poetă română, 22 aprilie 1850 – 1889)
- Cu poşta aş dori sufletul meu să-l trimit (Miguel de Cervantes y Saavedra, poet spaniol, care s-ar putea să fi scris proză doar pentru a-şi împacheta cu ea poeziile, 1547 – 23 aprilie 1616)
- Priveşte cum frunza de plop, decolorată şi fără de vânt, tresaltă,/…/ Şi gândeşte-te cât de delicat poate inima să palpite/ În bucuria fără vânt a revelaţiei necuvântate (Robert Penn Warren, poet american, 24 aprilie 1905 – 1989)
- Şi dacă vreodată îndrăgostit bietul meu suflet/Nu poate avea parte de bine în adevăr/ Să faci să-i fie bine măcar cu o minciună (Louise Labé, poetă franceză, 1522 – 25 aprilie1566)
Graiul andaluz al limbii române
– De unde sunt portocalele? îl întreb pe proprietarul şi vânzătorul de weekend al minimarketului, care deja era pregătit să mă ajute.
– Din Spania! zice, şi, deşi nu a stâlcit nicio vocală, îmi sună ca şi cum ar fi spus « de España » – « i »-ul e mai sonor, « s »-ul e uşor aspirat iar Spania are două silabe. În plus, se uită direct în ochii mei când spune « din Spania », ca şi cum m-ar asigura că a crescut cu portocalele astea, ca şi cum mi-ar zice « sunt mere de la noi, de la Domneşti ».
– Din Spania! mai zice o dată, şi de data asta chiar îmi sună în cap ca « De la noi, din Spania ».
De la Gheorghe pentru Gheorghe
Tabloul promis
de Jorge Luis Borges
Un pictor mi-a promis un tablou.
Acum, în New England, aflu că a murit. Simt
ca şi în alte dăţi, tristeţea de-a înţelege că suntem
ca un vis. M-am gândit la om şi la tabloul pierdut.
(Numai zeii pot să promită pentru că sunt nemuritori.)
M-am gândit la locul ales pe care pânza nu-l va ocupa.
M-am gândit după aceea : dacă s-ar afla aici,
cu timpul va fi un lucru în plus ;
acum e limitat, nesfârşit, capabil
de orice formă şi culoare, fără să depindă de nici una.
Într-un anume fel, el există. Va trăi şi va creşte
ca un cântec şi va rămâne cu mine până la sfârşit.
Îţi mulţumesc, Jorge Larco.
(Şi oamenii pot să promită, pentru că în fiecare promisiune există ceva nemuritor.)
Jorge Larco – Canoa de Tigre
Fiindcă ziua de Sf. Gheorghe e şi Ziua Bibliotecarului (meserie pe care o visez adesea, la propriu!), am reprodus o poezie a bibliotecarului Gheorghe al lui Orăşanu din Buenos Aires către prietenul său Gheorghe, pictor din Buenos Aires.
Ai o singură zi
Nu-ti pare că lipseste o zi din calendare
Când vrei un strop de rouă din altă dimineată
Si iei pe mâini doar praful dintr-o trecută viată
Ce nu părea să fie si-acuma încă doare?
Iar când te uiti spre mâine ca spre o sărbătoare
Cu soare poleită, cu jocuri si ospete,
Cu ape linistite care îti dau binete,
Nu-ti pare că lipseste o zi din calendare?
Ziua care nu va fi si niciodată nu a fost,
Roire de albine usor supărătoare,
O dai grăbit în lături când treci prin calendare,
AZI este timpul mierii si-al lacrimii cu rost.
God Save the Queen!
Regina Elisabeta a II-a împlineşte 89 de ani. God Save the Queen!
Regele Mihai este văr de gradul III cu Regina Elisabeta. S-au întâlnit prima dată în 1937, când Marele Voevod Mihai (la 16 ani) a reprezentat Casa Regală a României la încoronarea Regelui George al VI-lea. Pe atunci Elisabeta avea 11 ani, iar Mihai i-a oferit în dar o păpuşă.
Principesa Moştenitoare Margareta şi Prinţul de Wales au fost tovarăşi de joacă în copilărie – se jucau de-a cowboy-ii şi indienii! Sunt veri de-al doilea, deoarece Regele Mihai şi Ducele de Edinburgh (născut Filip de Grecia), tatăl prinţului Charles, sunt veri primari şi au petrecut vacanţe împreună în copilărie, în timpul primei domnii a Regelui Mihai (ei se jucau de-a ciobanii!).
Nu foc, ci fum gros
de Nathan Metaxes
E un vis. Un drum. Un om pe drum.
În dreapta viran, în stânga panouri înalte.
Niciun trotuar.
Omul merge pe stânga, lipit de panouri.
E periculos, dar îl înspăimântă mai mult
pustiul din dreapta.
De după panouri, undeva la două blocuri în faţă,
iese un fum negricios.
La început firav, apoi în rotocoale cărnoase,
apoi negru şi greu ca o păcură a văzduhului.
Se târăşte ca un boa constrictor,
numai pe stânga.
Nu se mai vede bine, dar pare că o maşină
în viteză
va străbate din clipă în clipă fumul şi omul.
Omul încearcă să treacă strada, dar
picioarele nu îl ascultă
– cum se întâmplă adesea în vise –
şi ştie că nu are timp, dar totuşi încearcă
să se târască
Iar maşina nu ajunge încă
deşi e în viteza maximă…
Omul se trezeşte gândind
Poate că asta e iadul: eternitatea absenţei, timpul în care
nu te ajunge nimic, nici macar cu viteza luminii.
Timpul ca un fum negru şi gros
care umple totul
cu Nimic.
DAN GHENEA 