Andreia înseamnă bărbăţie, curaj.

Andrei era fratele lui Simon (=cel care ascultă [Cuvântul lui Dumnezeu]).

Andrei fusese ucenicul lui Ioan Botezătorul (Yohanan = Graţia lui Dumnezeu).

Andrei, îndrumat de Graţia lui Dumnezeu, îl urmează pe Hristos, apoi îl aduce şi pe Simon în preajma Cuvântului.

Simon primeşte un nou nume, Chefa (= Petru = piatră = « Stânca pe care voi construi biserica Mea »), de la Iisus. Şi totuşi Stânca tremură în noaptea condamnării lui Iisus, apoi în stâncă se deschide, la al treilea cântat al cocoşilor, izvorul lacrimilor.

Andreia înseamnă curaj. Curajul care este frate cu tăria adevărată ce izvorăşte din lacrimi.

Curaj nu înseamnă să nu ştii ce e frica. A merge înainte crezând că eşti invulnerabil e doar nebunie. A înfrunta primejdia ştiind că eşti slab, abia asta însemnă curaj.