« Autoritare, paralizante, circulare, uneori eliptice, frazele de efect, numite cu un zâmbet bucăţele de aur, sunt un flagel malign, cel mai rău dintre cele care au lovit vreodată lumea. Le spunem rătăciţilor, Cunoaşte-te pe tine însuţi, ca şi cum cunoaşterea de sine nu ar fi a cincea şi cea mai dificilă dintre operaţiile aritmeticilor umane, le spunem abulicilor, A vrea înseamnă a putea, ca şi cum realităţile bestiale ale lumii nu s-ar amuza inversând în fiecare zi poziţia relativă a verbelor, le spunem nehotărâţilor, Să începem cu începutul, ca şi cum începutul ar fi capătul întotdeauna vizibil al unui fir prost înfăşurat de care ar fi de ajuns să tragi şi să continui să tragi până ajungi, în final, la celălalt capăt, şi ca şi cum între unul şi celălalt am fi ţinut în mâini un fir neted şi continuu care n-ar trebui descâlcit şi nici n-ar avea noduri de desfăcut, lucru cu neputinţă să se întâmple în viaţa ghemelor şi, dacă îmi este permisă o altă frază de efect, în ghemele vieţii. » (José Saramago – Peştera)