« – Dumneata ce parere ai? Puşkin definea gloria ca un petic de culoare aprinsă peste niste zdrenţe, şi fiecare dintre noi îi dăm acelaşi înţeles ca si Puşkin, adică un înţeles mai mult sau mai puţin subiectiv. Totuşi nimeni nu i-a găsit până acum acestui cuvânt o definiţie clară şi logică. Şi mult aş da pentru o asemenea definiţie! » (A. P. Cehov – Un călător la clasa întai) »
Mois : février 2015
Pădurarii sunt buni şi vânătorii sunt răi?
Am avut azi o conversaţie interesantă cu un vânător.
Spre sfârşit, mi-a spus că el crede că vânătoarea va dispărea din Europa în următorii 20 de ani.
Care e părerea domniilor voastre despre vânătoare?
(sursa foto – http://vanatoare.info/diverse/etica-si-morala-vanatorii/)
Iată câteva dileme:
- A împuşca un iepure e mai rău decât a tăia un brad?
- E mai moral să creşti pui pentru carne decât să vânezi fazani?
- Agricultura (din care obţinem acum caloriile pe care strămoşii noştri le obţineau din vânătoare) nu cumva omoară mult mai multe exemplare şi specii decât vânătoarea?
- Am ajuns la relaţii interumane atât de bune încât mai avem de rezolvat doar « reeducarea » vânătorilor?
Lebede gri (II)
Transcriu aproape în întregime subcapitolul Natura umană, fericirea şi recompensele primite grămadă
8. A câştiga 1 milion de dolari într-un singur an, după ce nu ai câştigat nimic în cei nouă ani dinainte, nu aduce aceeaşi plăcere ca distribuirea totalului în mod egal pe cei zece ani, adică ai o plăcere mai mare dacă vei câştiga 100 000 zece ani la rând. Aceeaşi regulă este valabilă şi pentru ordinea inversă – dai lovitura în primul an şi apoi nu mai câştigi nimic în cei nouă ani rămaşi.
9. Cumva, sistemul tău de plăcere/recompensă este saturat destul de repede şi nu poţi reporta plăcerea.
10. De fapt, fericirea ta depinde mult mai mult de numărul de situaţii în care ai emoţii pozitive decât de intensitatea acestor afecte pozitive. Cu alte cuvinte veştile bune sunt în primul rând veşti bune; cât de bune contează mai degrabă puţin.
11. Aşa că pentru avea o viaţă placută e mai bine să distribui aceste mici afecte pozitive cât mai uniform de-a lungul timpului. Multe veşti uşor pozitive sunt preferabile unei singure grămezi de veşti mari.
12. Deci, din punctul de vedere al « contabilităţii plăcerii », nu merită să tragi pentru un singur mare câştig. Suntem hărăziţi natural să ne extragem bucuria vieţii din recompense moderat plăcute, dar frecvente.
13. Aceeaşi proprietate se aplică invers nefericirii. E mai bine să îngrămădeşti toată durerea într-o perioadă scurtă decât să fie întinsă pe un timp mai lung.
14. Dar unii oameni reuşesc să depăşească asimetria durerilor şi bucuriilor, să evadeze din deficitul de plăcere, să se poziţioneze în afara jocului – şi să trăiască sperând.
Lebede gri (I)
Am terminat cu greu Lebăda Neagră sau impactul lucrurilor foarte improbabile, de Nassim Nicholas Taleb. Autorul are un stil care combină colocvialul cu multiple note de subsol, cu multe redundanţe, reveniri şi idei pe care le lasă baltă la jumătate. Presupun că ar fi un excelent partener de conversaţie, dar în scris îi lasă pe jumătate dezamăgiţi atât pe cei care ar putea urmări ideile ştiinţifice şi filosofice, cât şi pe cei care ar aprecia un stil pe alocuri fermecător.
Astea fiind zise, nu regret că am citit cartea rând cu rând, pentru că găseşti mărgăritare unde te aştepţi mai puţin. Asta ar putea fi, în mod ironic, încă o aplicaţie la ideea centrală a cărţii: credem că ştim mai mult decât ştim de fapt şi subestimăm ceea ce nu ştim; iar impactul poate fi devastator atunci când nu ştim că nu ştim. Aşa că pentru cititorul care nu se grăbeşte să spună că Taleb bate apa-n piuă, iată că vine, pe neaşteptate, şi recompensa: câte o lebădă neagră de toată frumuseţea, cum e, de exemplu, ideea că există, de fapt, două regimuri ale realităţii, pe care el le numeşte Mediocristan şi Extremistan. Şi că, în Extremistan, noi putem fi izbiţi violent de apariţia unei Lebede Negre negative (există şi pozitive!) atunci când operăm cu reguli valabile în Mediocristan.
Autorul nu ne spune că am putea prezice apariţia Lebedelor Negre (pozitive sau negative), ci ne propune o abordare sceptică şi empirică a ceea ce ştim şi a ceea ce nu ştim (inclusiv ceea ce nu ştim că nu ştim!), astfel încât unele lebede negre şi multe lebede albe să devină gri, evitând astfel catastrofele, dar fiind în continuare expuşi la noroc.
Iată o primă serie de lebede gri:
- Cărţile citite sunt mult mai puţin valoroase decât cele necitite.
- Istoria este opacă. Vezi ce se întâmplă, nu scenariul care produce evenimentele.
- Savanţii pot să râdă de predecesorii lor, dar, din cauza unei serii de predispoziţii mentale, puţini îşi dau seama că va fi cineva care să râdă de convingerile lor într-un viitor dezamăgitor de apropiat.
- Să luăm, de pildă, un curcan care este hrănit în fiecare zi. Fiecare hrănire va întări convingerea păsării că este regula generală a vieţii să fii hrănit în fiecare zi de membri ai rasei umane, prietenoşi şi « acţionând pentru a-ţi satisface cel mai bine nevoile ». Într-o miercuri după-amiază, în ajunul Zilei Recunoştinţei, ceva neaşteptat i se va întâmpla curcanului.
- Ştim mult mai sigur ce e greşit decât ce e corect.
- Avem tendinţa de a ne aminti acele fapte din trecut care se potrivesc unui fir al poveştii, în acelaşi timp neglijând altele, care nu par să joace un rol cauzal în poveste.
- Această simplă inabilitate de a ne aminti adevărata succesiune a evenimentelor, punând în loc una reconstruită, va face ca istoria să apară retrospectiv ca mult mai explicabilă decât a fost sau este, de fapt.
Şoferi suedezi şi amanţi francezi
« Noi, oamenii, suntem victimele unei asimetrii în percepţia evenimentelor întâmplătoare. Atribuim succesele abilităţilor noastre şi eşecurile evenimentelor externe aflate în afara controlului nostru, adică întâmplătorului. Ne simţim resposabili pentru lucrurile bune, dar nu şi pentru cele rele. Asta ne face să credem că suntem mai buni decât alţii la orice facem pentru a ne câştiga existenţa. 94% dintre suedezi cred că abilităţile lor la condusul maşinii îi plasează în primii 50% între şoferii suedezi. 84% dintre bărbaţii francezi simt că abilităţile lor în a face dragoste îi situează în prima jumătate a topului amanţilor francezi. »
(Nassim Nicholas Taleb – Lebăda Neagră sau impactul lucrurilor foarte improbabile)
………..
ma mai plimb cateodata ,
impreuna cu mine ,
pe langa aleea timpului ,
direct prin iarba ,
in jurul unor statui
de amintiri ,
incremenite de vii …
e liniste ,
suntem doar cativa
rataciti de timp ,
impreuna cu ei
insisi …
g.mihaita david
Memento mori et carpe diem*
Pe magazindesfaturi voi încheia mâine seria de ateliere virtuale Strategii, tactici şi tehnici de relaxare.
Tema va fi: Este meditaţia o metodă de relaxare?
Răspunsul meu scurt este: « Nu, meditaţia e o tehnică de concentrare a atenţiei«
O formulă foarte concentrată a drumului pe care ne poate ghida meditaţia ne oferă Mahatma Gandhi:
« Traieste fiecare zi ca si cand ar fi ultima. Invata in fiecare zi ca si cum ai trai pentru totdeauna. »
***
Am avut şi eu parte de o lecţie de viaţă chiar ieri. Mi-a fost relatată o discuţie între un medic şi pacienta sa:
– E cancer. Nu vă mai faceţi nici un plan, mai aveţi cel mult şase luni de trăit.
– Nu pot să cred că îmi spuneţi asta… Ar trebui să-mi spuneţi « Vezi cum îţi faci planurile ca să poti trăi cât mai bine timpul care ţi-a mai rămas »
Discuţia s-a petrecut acum 10 ani. De 20 de ori câte 6 luni. Dar chiar dacă medicul ar fi avut dreptate în privinţa termenului, nimic nu-l îndreptăţea să arunce la coş 6 luni din viaţa unui om.
A fost totuşi o parte bună în această gafă medicală – printre lacrimi, D.R. şi-a văzut mai limpede viaţa. « Vezi cum îţi faci planurile ca să poti trăi cât mai bine timpul care ţi-a mai rămas »
***
*Aminteşte-ţi că vei muri şi culege rodul zilei
Condorul
de Pablo Neruda
- Eu sunt condorul, zbor
- spre tine care mergi
- şi-ndată-ntr-un vârtej
- de vânt, de pene, de gheare,
- te-atac şi te ridic
- într-un ciclon şuierător
- de rece uragan.
- Şi-n turnul meu de nea,
- în cuibul meu întunecat
- te iau şi singură trăieşti,
- şi te umpli de pene
- şi zbori peste lume,
- nemişcător, în înălţime.
- Femelă condor, să sărim
- pe această roşie pradă,
- să rupem din viaţa
- ce trece palpitând
- şi să înălţăm împreună
- zborul nostru sălbatic.
Întrebări despre Transilvania (1)
La aniversarea (de tristă amintire pentru români) a creării Austro-Ungariei (17 februarie 1867), am început pe blogul dedicat Regatului României o serie de întrebări care să adreseze unele mituri despre diferenţele între « regăţeni » şi transilvăneni.
Care a fost numele primei universităţi româneşti din Transilvania?
Există o folosire peiorativă a termenului « regăţean » şi un mit că ardelenii ar fi « mai … altfel »
De exemplu, mai educaţi. Ei bine, românii ardeleni nu erau, în 1918, mai educaţi decât « regăţenii ». Dimpotrivă.
Să începem cu învăţământul primar.
În 1912, proporţia celor care ştiau să scrie şi să citească în populaţia în vârstă de peste 8 ani era de 43,5% în Transilvania şi 39,5 în Vechiul Regat. Staţi, nu vă grăbiţi cu concluziile, cifrele pentru Transilvania includ toate naţionalităţile, iar procentul ştiutorilor de carte este net inferior în rândul românilor.
Priviţi o hartă din 1880 pe acelaşi subiect:
Comitatele cu populaţie majoritar românescă – Alba, Turda, Târnava Mică, Făgăraş, Maramureş – au o proporţie de alfabetizare de 10-20%, pe când în cele cu populaţie germană predominantă – Sibiu, Braşov, Târnava Mare – proporţia este de 40-70%, iar în secuime întâlnim…
Voir l’article original 93 mots de plus
Gelozie şi seducţie
Câteva rânduri suculente din « tratatul » asupra celor patru iubiri de Stendhal. Azi, despre gelozie în iubirea de bun-gust.
« Fiecare perfecţiune pe care o adaugi aureolei obiectului iubirii, şi care poate iubeşte un altul, departe de a-ţi procura o bucurie celestă, îţi răsuceşte un pumnal în inimă. O voce îţi strigă: de această plăcere încântătoare, rivalul tău este cel care se va bucura! »
« Întâlniţi o femeie drăguţă galopând în parc, iar rivalul este faimos pentru caii săi frumoşi, care fac zece mile în cincizeci de minute. În această situaţie furia se naşte uşor; nu-ţi mai aminteşti că în dragoste a poseda nu înseamnă nimic, a de bucura înseamnă totul; exagerezi fericirea rivalului, exagerezi insolenţa care îi dă această fericire şi ajungi la culmea tulburării, adică la extrema nefericire, încă şi mai înveninată de un rest de speranţă. »
« Trebuie să îţi ascunzi iubirea în faţa rivalului şi, sub un pretext de vanitate şi foarte îndepărtat de iubire, să îi spui în secret şi cu toată politeţea posibilă, cu aerul cel mai calm şi mai simplu: «Domnule, nu ştiu de ce oamenii din jur a găsit de cuviinţă să spună că aş fi cu doamna X; au chiar bunătatea să creadă că sunt îndrăgostit de ea; dacă aţi dori-o, v-aş ceda-o cu inima deschisă, dacă nu aş şti că în acest fel m-aş expune într-un rol ridicol. În şase luni, o veţi pute lua în voie; dar azi onoarea ce este legată, nu ştiu de ce, de aceste lucruri, mă obligă să vă spun, spre marele meu regret, că, dacă din întâmplare nu aţi avea chibzuinţa de a aştepta să vă vină rândul, unul dintre noi va trebui să moară.» »
« Nimic nu plictiseşte mai mult iubirea de bun-gust decât iubirea-pasiune a partenerului »
« E cunoscută în Franţa anecdota cu domnişoara de Sommery, care, surprinsă în flagrant delict de către amantul său, îi neagă vehement faptul, şi, cum celălalt continua să protesteze, i-o întoarce: «Ah! Văd bine că nu mă mai iubeşti, crezi mai mult ceea ce vezi decât ce îţi spun eu!»«
DAN GHENEA 