Independență – un concept supraevaluat. Câte dintre cele 200 de state membre ONU sunt realmente independente?

Dacă mai era nevoie, elitele politice catalane au dovedit încă odată că nu au capacitatea de autocontrol necesară.

« Les hommes véritablement utiles sèment ce qu’il ne verront pas fructifier. L’arbre qu’ils ont planté donnera de l’ombre à leurs descendants, ils le savent, et se résignent de gaieté de cœur, ayant labouré et semé, de n’être plus là quand viendra le temps des moissons.

Il y avait à l’inverse dans l’œuvre des Francs quelque chose comme une vaine gloire. Ils se donnait à eux mêmes le spectacle de leur force, de leur victoires, de leurs festoiements, parmi leurs parures, leurs tapis épais, le fumet des viandes, la robe du vin, les belles servantes, l’abondance goinfre, les puissants chevaux, les armes forgées. Et tout cela ne menait à rien. » (François Taillandier – Le croix et le croissant)

Înțelege cineva de ce, în unele legislații (inclusiv Franța), un minor de 15 ani poate da un consimțământ valid pentru un act sexual, deși aceeași legislație nu îi permite nici să voteze, nici sa cumpere o sticlă de vodka?

Très belle homélie de Père Joël aujourd’hui à Rodez.

Sur l’étourderie.

« Men are qualified for civil liberty in exact proportion to their disposition to put moral chains upon their own appetites; in proportion as their love for justice is above their rapacity; in proportion as their soundness and sobriety of understanding is above their vanity and presumption; in the proportion as they are more disposed to listen to the counsels of wise and good, in preference to the flattery of knaves. Society cannot exist unless a controlling power upon will and appetite be placed somewhere, and less of it there is within, the more there must be without. It is ordained in the eternal constitution of things that men of intemperate minds cannot be free. Their passions forged their fetters. » (Edmund Burke)

Ce a făcut Galilei?

A reluat teoria lui Copernic și a propus-o ca realitate. Îmi pare rău pentru cei care îl văd ca pe un luminător în luptă cu obscurantismul, mie mi se pare că, în cosmologie, Galilei era obtuz și arogant, iar Urban VIII rațional și moderat.

Sunt convins că vanitatea l-a orbit pe Galileo; altminteri nu-mi pot imagina cum cel care a descris relativitatea mișcării în funcție de un referențial nu și-a dat seama că Pământul sau Soarele pot fi alese la fel de bine ca referențial; putea foarte bine sa arate avantajele matematice ale soarelui ca referential, dar nu avea nicio probă că soarele e fix și central.

Pe prima pagină a României libere din 17 octombrie 1992: mesajul Regelui Mihai cu prilejul aniversării a 70 de ani de sfințirea Catedralei Încoronării din Alba-Iulia.

Toamna lui ’92 era, pentru mine, plină de iubire, speranță, credință. Și dragostea era mai mare decât toate.

De fapt, procesul lui Galilei a fost o lupta pentru putere în care Galilei nu a fost nici pe departe apărătorul neînfricat al adevărului, singur împotriva tuturor; avea de altfel, protecție la cel mai înalt nivel: însuși Papa.

De altfel, acest papă, Urban VIII, este cel care îi propune lui Galileo sa scrie un dialog în care să prezinte imparțial cele două poziții: geocentrismul și heliocentrismul. E drept că îi « propune » și concluzia la care trebuia să ajungă arbitrul acestui dialog: că ambele teorii sunt reprezentari imperfecte ale realității, dar că realitatea în sine ne rămâne inaccesibilă.

Ce face Galilei?

Galilei nu a avut dreptate.

Copernic știa că datele nu confirma orbitele circulare ale planetelor propuse de el pentru elegantul sistem heliocentric. Copernic era un matematician mai bun și un astronom mai onest.

Galilei era un matematician mediocru și un astronom vanitos.

Copernic și-a pus în circulație eseul în latină și pentru un cerc restrâns de cunoscători, ca o ipoteză științifică mai coerentă fizico-matematic decât modelul geocentric.

Galilei l-a prezentat ca o realitate fizică. Deși nu avea argumente empirice solide și nici nu a rezolvat problema formei orbitele. Și a scris în italiană pentru faimă, fără scrupule științifice precum călugărul Copernic.