— Ati indispus profund delegatia firmei prietene! Ati servit cafeaua cu niste formule care sugerau că vorbiti japoneza la perfectie!
— Dar n-o vorbesc chiar asa de rău, Saito-san!
— Tăceti! Cu ce drept vă apărati? Domnul Omochi e foarte supărat pe dumneavoastră. Ati creat o ambiantă execrabilă în sedinta de azi-dimineată: cum ar mai fi putut partenerii nostri să se simtă în sigurantă, cu o albă care le întelege limba? Începînd din momentul ăsta, nu mai vorbiti japoneza. Am făcut ochii mari.
— Poftim?
— Nu mai stiti japoneza. E clar?
— Pai Yumimoto m-a angajat tocmai pentru că stiam limba!
— Nu ma interesează. Vă ordon sa nu mai întelegeti japoneza.
— Imposibil. Nimeni nu se poate supune unui astfel de ordin.
— Există întotdeauna un mijloc de a te supune. Asta ar trebui sa înteleagă creierele occidentale.
Cu « uimire si cutremur » trebuie sa-i vorbească un samurai stapanului sau, atunci cand i se permite acest lucru. Stupeur et tremblements (Uimire si cutremur) descrie o « ciocnire a civilizatiilor » in arena unei corporatii japoneze. O carte pe care am citit-o cu uimire si fiori (de admiratie si de placere). Exista si un film (clip de prezentare – aici), dar nu prea are cum sa se apropie de frumusetea cartii.