- Andrea Bocelli – La voce del silenzio
- André Rieu – Al doilea vals de Șostakovici
Mois : novembre 2012
Tristă recapitulare (II)
1 decembrie 1994 – Ziua Nationala este declarata zi nelucratoare. In Ardeal si in toata tara circa 1 milion de romani au ramas fara 2 miliarde de dolari in urma prabusirii Caritas.
1 decembrie 1995 – Un post TV privat transforma Ziua Nationala in « ziua (X) TV ». Operatiune reusita. Tricolorul se doveste usor vandabil.
1 decembrie 1996 – Emil Constantinescu recidiveaza: primul sau discurs de 1 decembrie ca Presedinte al României pare copiat din manualele de istorie comuniste. Poporul fara conducatori si armata fara capul ostirii sunt personajele discursului sau. A uitat promisiunea pe care i-a facut-o lui Corneliu Coposu: ca va fi ultimul presedinte al României.
1 decembrie 1997 – In Bucuresti, o mohorata parada militara. La Alba-Iulia, nici o surpriza: Presedintele E.C. citeste un discurs identic celui din 1996 (daca nu credeti, comparati discursurile aici si aici).
Tristă recapitulare (I)
1 decembrie 1990 – Corneliu Coposu este fluierat la Alba-Iulia. Primul ministru al tarii zambeste multimii. Presedintele ales in Duminica Orbului sta cu ochii in pamant sub o caciula de Astrahan. Coreneliu Coposu, cu capul descoperit, continua sa nu taca.
1 decembrie 1991 – Ziua Nationala coincide cu destramarea URSS prin proclamarea independentei Ucrainei. La Chisinau este convocat un Consiliu National al Unirii. La Bucuresti subiectul « nu e actual ». Sunt mestecate in continuare fraze despre Marea Unire, cu ignorarea completa a dramei Basarabiei, dar cu nelipsitele atacuri « nationaliste » la adresa minoritarilor unguri.
1 decembrie 1992 – La Cluj, primarul Gheorghe Funar reamplaseaza pe monumentul regelui Matei Corvin placa de bronz inscriptionata cu un text de Nicolae Iorga (“Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, cînd încerca să învingă Moldova nebiruită”). La Miercurea-Ciuc, primarul maghiar reitereaza un motiv pentru care ungurii din Ardeal ar vrea sa sarbatoreasca 1 decembrie: Declaratia de la Alba-Iulia din 1918 garanteaza drepturile minoritatilor (educatie in limba proprie, judecare in limba proprie si administrare in limba proprie). Funar face valuri; Declaratia de la Alba-Iulia va fi mentionata de acum inainte doar epurata si in surdina.
1 decembrie 1993 – Miting al Conventiei Democratice din România in Piata Palatului, la care participa, in ciuda gerului, intre 60 000 si 100 000 de oameni, ca replica la festivitatile oficiale. Emil Constantinescu, proaspat reales ca presedinte al Conventiei, reuseste « performanta » de a nu il pomeni in discursul sau pe regele Ferdinand. Se intampla la doar 8 luni de la vizita de Pasti a Regelui Mihai.
Faptele reginelor
Regina Elisabeta
- A fost o promotoare a emanciparii femeilor; gratie sprijinului regal femeile au avut acces la invatamantul superior in Romania incepand cu 189
5 (Universitatea Cambridge a permis femeilor sa obtina diplome abia in 1921; pentru comparatie, in 1925 se infiinta deja Asociatia Femeilor cu Diploma Universitara din România). Tot ca urmare a patronajului sau a luat amploare invatamanul liceal pentru fete. - A fost o promotoare a imaginii României in lume – la cererea sa Orient Expresul oprea la Sinaia, calatorii fiind invitati la Castelul Peleș. Ca scriitoare a fost foarte cunoscuta in lumea literara (a primit, de altfel, Premiul Academiei Franceze pentru volumul Les pensées d’une reine, iar Mark Twain si Pierre Loti, printre altii, au avut cuvinte elogioase la adresa ei).
- A imbracat cu mandrie si a facut cunoscut portul popular romanesc. A incurajat mestesugurile traditionale. Sunt convins ca reginele României au intarziat cu o jumatate de secol disparitia culturii traditionale, dand exact timpul necesar pentru a pastra macar amintirea de muzeu a acesteia.
- A fost o protectoare inspirata a artelor. George Enescu ii datoreaza mult, iar noi ii datoram enorm lui Enescu.
- Societatea Regina Elisabeta a acordat ingrijiri medicale gratuite pentru 17000 de bolnavi anual, incepand din 1893. Pentru implicarea in ingrijirea soldatilor raniti in Razboiul de Independeta a fost supranumita « Mama Ranitilor ».
Regina Maria
- A promovat imaginea României in lume prin scris si prin prezenta sa cuceritoare. Vizita ei in S.U.A.
, in 1926, a ramas in memoria colectiva americana pana in ziua de azi – am pierdut demult sirul filmelor in care apare replica « Who do you think you are? Queen of Romania? » (Cine te crezi? Regina României?)
- A fost supranumita « Regina Inimilor » pentru prezenta ei neobosita printre raniti, chiar daca riscurile erau foarte mari, avand in vedere epidemiile de tifos, de holera, de gripa spaniola, care au bantuit in 1917, 1918, 1919.
- A contribuit decisiv la negocierile de pace de la Paris. Cateva mii de kilometri patrati din Banat fac parte din România datorita ei.
- A fost iubita de popor si a iubit pasionat România.
Regina Elena
- A fost un exemplu de demnitate si moralitate pentru fiul sau, Regele Mihai.
- A fost alaturi de Regele Mihai in momentul cel mai greu al istoriei noastre.
- A fost una dintre putinele stavile in calea masurilor antievreiesti ale regimului Ion Antonescu. In 1993, Statul Israel și Institutul Yad Vashem i-au conferit post-mortem Titlul și Medalia Dreaptă Între Popoare pentru activitatea sa de salvare a evreilor prigoniți.
- A educat-o in spiritul datoriilor sale fata de tara pe Principesa Margareta. Iar Principesa Margareta va fi, cu cinste, urmatoarea mare regina a României.
Pe-al nostru steag e scris unire!
Nefericit ales titlul campaniei « E scris pe tricolor unire ».
Titlul original al cantecului era « Pe-al nostru steag e scris unire! »
Pe muzica lui Ciprian Porumbescu, au fost puse in timpul comunismului versuri noi, « revolutionare », si a rezultat « E scris pe tricolor unire ».
Foarte frumoasa melodie a lui Porumbescu este cantata de 100 de ani ca imn national al Albaniei. Pe versuri de Aleksander Stavre, nemodificate (poezia a fost publicata prima data intr-un ziar albanez din Sofia si a aparut in volumul Vise si plansete la Bucuresti, unde autorul si-a trait cea mai mare parte a vietii ). La Multi Ani, Albania!
Destinul Moldovei central-europene
La 28 noiembrie 1918, la Cernăuţi, Iancu Flondor citea in fata Congresului General al Bucovinei declaratia de unire « necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”. Vecia a durat mai putin de un sfert de veac, iar hotarele s-au mai schimbat de 7 ori de atunci pana azi.
Am deschis di
n nou azi o carte despre care am mai scris pe blog – Die Landschaft Bukowina, de Kurt Scharr. Am un sentiment special fata ce aceasta carte pentru ca mi-a fost daruita de Profesorul Heinz Katschnig, psihiatru, iubitor de limbi romanice (inclusiv româna – m-a incurcat adesea cu intrebari foarte pertinente de gramatica!) si amator de istorie (sa-l fi vazut in gara la Suceava, intreband despre lucruri despre care nici localnicii nu mai stiau!).
Die Landschaft Bukowina prezinta cu o frumoasa precizie nasterea, cresterea si descresterea unei regiuni europene. Reproduc o ilustratie cu stemele orasului Cernăuţi, un concentrat heraldic al acestei istorii dramatice.
Figura 53. Stemele orașului Cernăuți. a: 1777-1918 austriacă, b: 1918-1940/1941-1944 română, c:1940 -1941/1945-1991 sovietică, d: ucraineană din 1991. Similaritatea între stema austriaca și varianta ucraineană este evidentă, în timp ce în perioada românească zimbrul înlocuiește vulturul bicefal. Sovieticii s-au inspirat in mod evident de la porțile fostei reședințe arhiepiscopale (sic!) .
[Totul devenea mai limpede în prezența ei]
“Întotdeauna și-a găsit timp să ne învețe, cu răbdare iubitoare, când împrejurările erau dure sau dificile și, dintr-o dată, totul devenea mai limpede în prezența ei. Deși nu a fost ocolită de suferință, ea nu s-a lăsat niciodată năpădită de amărăciune, o calitatea pe care fiul ei, tatăl meu, a moștenit-o. Totodată, rolul pe care l-a avut în familie, ajutându-și fiul, Regele Mihai, să-și păstreze buna judecată în momente dificile a fost una dintre cele mai importante comori pe care tatăl meu le-a avut în zilele acelea. De aceea, prezența ei lângâ rege nu poate fi suficient apreciată în cuvinte.
Pentru mine, Regina Elena va rămâne “Amama”, cea pe care am iubit-o și care m-a iubit. Îmi amintesc multe lucruri despre această minunată femeie, dar mai presus de toate îi voi mulțumi pentru faptul că ea a crezut că este posibil, precum în vorbele lui William Blake,
‘Să vezi o lume într-un fir de nisip,
Și un rai într-o floare sălbatică,
Să ții nemărginirea în palma mâinii tale
Și vecia într-o oră’“
(Principesa Margareta a României despre bunica sa, Regina Elena a României; citat preluat de pe blogul Principelui Radu)
Frica sau viața?
E traducerea titlului unui blog in portugheza (Vida ou Medo?) in care sunt multe comprimate de sanatate mintala. Iata un exemplu:
E unul dintre cercurile vicioase ale anxietatii:
inactivitate – vinovatie – panica – neajutorare – inactivitate.
Postarea originala (Que ciclo…) o gasiti aici.
Mi-a dat o idee de desen completat cu posibile iesiri (terapeutice) din acest ciclu.
Desenul l-am pus in mapa Bucati de stres (Un cerc vicios al anxietatii). Il gasiti aici.
Dragostea în Mozambic
Magoa-me a saudade
do tempo em que te habitava
como o sal ocupa o mar
como a luz recolhendo-se
nas pupilas desatentas
(Mia Couto – Saudades)
(Mă doare dorul/ dupa timpul în care te locuiam/ așa cum sarea ocupă marea/ca lumina retrăgându-se/ în pupile neatente)Textul integral al poeziei Saudades (Doruri) si traducerea mea in limba română – aici
Am descoperit si poezii pătrunzătoare de Mia Couto (al carui roman, Veranda cu frangipani, tradus excelent in română de Mioara Caragea, vi-l recomand inca odata!). Poezii din placheta Raiz de Orvalho (Rădăcina de rouă) – aici.
Cartea săptămânii (I)
Veranda cu frangipani
de Mia Couto
Am găsit-o alaltăieri într-un coș de solduri și am citit-o ieri noapte. V-am zis că mai citesc uneori și în vis, dar nu cred că asta s-a întâmplat acum. Deși cartea vorbește despre visul unui mort care ocupă pentru 6 zile trupul unui viu pentru a muri a doua oară cum trebuie.
Stilul e fabulos, ritmul e fascinant. Câteva exemple – aici. Dar vă recomand călduros să cititi această carte de la primul până la ultimul rând.
Arbust sau arbore tropical, din genul Plumeria, care își pierde frunzele în perioada înfloririi. Numele îi vine de la marchizul de Frangipani, care a creat (la Roma, în secolul XVI) un parfum pentru mănuși având la bază florile de Plumeria (originare din America). Tot în secolul al XVI-lea, spaniolii introduc speciile de Plumeria în Filipine, de unde se raspîndesc în toată Asia australă si apoi pe insulele si țărmurile Oceanului Indian. În Asia si-a căpătat numele de arbore al templelor, fiind asociat cu morții, strigoii, vampirii, fantomele.
DAN GHENEA 