Lebede gri (I)


Am terminat cu greu Lebăda Neagră sau impactul lucrurilor foarte improbabile, de Nassim Nicholas Taleb. Autorul are un stil care combină colocvialul cu multiple note de subsol, cu multe redundanţe, reveniri şi idei pe care le lasă baltă la jumătate. Presupun că ar fi un excelent partener de conversaţie, dar în scris îi lasă pe jumătate dezamăgiţi atât pe cei care ar putea urmări ideile ştiinţifice şi filosofice, cât şi pe cei care ar aprecia un stil pe alocuri  fermecător.

Astea fiind zise, nu regret că am citit cartea rând cu rând, pentru că găseşti mărgăritare unde te aştepţi mai puţin. Asta ar putea fi, în mod ironic, încă o aplicaţie la ideea centrală a cărţii: credem că ştim mai mult decât ştim de fapt şi subestimăm ceea ce nu ştim; iar impactul poate fi devastator atunci când nu ştim că nu ştim. Aşa că pentru cititorul care nu se grăbeşte să spună că Taleb bate apa-n piuă, iată că vine, pe neaşteptate, şi recompensa: câte o lebădă neagră de toată frumuseţea, cum e, de exemplu, ideea că există, de fapt, două regimuri ale realităţii, pe care el le numeşte Mediocristan şi Extremistan. Şi că, în Extremistan, noi putem fi izbiţi violent de apariţia unei Lebede Negre negative (există şi pozitive!) atunci când operăm cu reguli valabile în Mediocristan.

Autorul nu ne spune că am putea prezice apariţia Lebedelor Negre (pozitive sau negative), ci ne propune o abordare sceptică şi empirică a ceea ce ştim şi a ceea ce nu ştim (inclusiv ceea ce nu ştim că nu ştim!), astfel încât unele lebede negre şi multe lebede albe să devină gri, evitând astfel catastrofele, dar fiind în continuare expuşi la noroc.

Iată o primă serie de lebede gri:

  1. Cărţile citite sunt mult mai puţin valoroase decât cele necitite.
  2. Istoria este opacă. Vezi ce se întâmplă, nu scenariul care produce evenimentele.
  3. Savanţii pot să râdă de predecesorii lor, dar, din cauza unei serii de predispoziţii mentale, puţini îşi dau seama că va fi cineva care să râdă de convingerile lor într-un viitor dezamăgitor de apropiat.
  4. Să luăm, de pildă, un curcan care este hrănit în fiecare zi. Fiecare hrănire va întări convingerea păsării că este regula generală a vieţii să fii hrănit în fiecare zi de membri ai rasei umane, prietenoşi şi « acţionând pentru a-ţi satisface cel mai bine nevoile ». Într-o miercuri după-amiază, în ajunul Zilei Recunoştinţei, ceva neaşteptat i se va întâmpla curcanului.
  5. Ştim mult mai sigur ce e greşit decât ce e corect.
  6. Avem tendinţa de a ne aminti acele fapte din trecut care se potrivesc unui fir al poveştii, în acelaşi timp neglijând altele, care nu par să joace un rol cauzal în poveste.
  7. Această simplă inabilitate de a ne aminti adevărata succesiune a evenimentelor, punând în loc una reconstruită, va face ca istoria să apară retrospectiv ca mult mai explicabilă decât a fost sau este, de fapt.

3 réflexions sur “Lebede gri (I)

  1. Lebede albe,lebede negre,lebede gri și lebede roz.Cât de mult mi-aș dori să le văd pe ultimele două.Foarte mult mi-a plăcut ce ați scris !

Votre commentaire

Entrez vos coordonnées ci-dessous ou cliquez sur une icône pour vous connecter:

Logo WordPress.com

Vous commentez à l’aide de votre compte WordPress.com. Déconnexion /  Changer )

Image Twitter

Vous commentez à l’aide de votre compte Twitter. Déconnexion /  Changer )

Photo Facebook

Vous commentez à l’aide de votre compte Facebook. Déconnexion /  Changer )

Connexion à %s