« Noi, oamenii, suntem victimele unei asimetrii în percepţia evenimentelor întâmplătoare. Atribuim succesele abilităţilor noastre şi eşecurile evenimentelor externe aflate în afara controlului nostru, adică întâmplătorului. Ne simţim resposabili pentru lucrurile bune, dar nu şi pentru cele rele. Asta ne face să credem că suntem mai buni decât alţii la orice facem pentru a ne câştiga existenţa. 94% dintre suedezi cred că abilităţile lor la condusul maşinii îi plasează în primii 50% între şoferii suedezi. 84% dintre bărbaţii francezi simt că abilităţile lor în a face dragoste îi situează în prima jumătate a topului amanţilor francezi. »
(Nassim Nicholas Taleb – Lebăda Neagră sau impactul lucrurilor foarte improbabile)
DAN GHENEA 
Și dacă așa este dat să fie , unele să ne iasă în viață , altele nu , nu le putem avea pe toate , nu e meritul nostru că reușim să deschidem niște uși , pentru că ele chiar nu sunt închise , nici vina noastră că pe altele nu le putem deschide , ele chiar sunt încuiate. Pentru noi. În acel moment. Apoi , după un timp , ca într-un joc de-a v-ați ascunselea , ușile încuiate se deschid singure , numai că atunci , s-ar putea să nu mai vrem noi să ne jucăm . Fericiți sunt cei care continuă să se joace , bucurându-se că au reușit să deschidă încă o ușă – care oricum era dat să le fie deschisă , cât despre cele închise mai bine să le uite.
e ca in articolul cu regatenii si ardelenii…e chiar atat de rau ?
mereu am crezut ca asta tine de folclor…
Nu e rău, dacă suntem conştienţi de această eroare de apreciere care pare să fie majoritară
Cred că ține de o anumită etapă a vieții , ei , am deschis din greșeală ușa pivniței cu monstruleți… .