“Vicleanul bagă de seamă ce face Dumnezeu şi face şi el la fel. Trimite Dumnezeu slujitori, trimite şi el; trimite Dumnezeu vedenii, se arată şi el; propovaduieşte Dumnezeu iubirea de oameni fără deosebire şi margini, propovaduieşte şi el. Cu un cuvânt: contraface tot ceea ce face Dumnezeu şi duce de râpă pe oameni cu mulţimea înşelăciunilor. S-a făcut de-o îndrăzneală nemaipomenită, încât şi lumina dumnezeiască o contraface, nu în înţelesul că s-ar putea apropia să strâmbe adevărata lumină, căci l-ar face scrum şi nu poate sta într-însa, ci naluceşte şi el o lumină, cu care năluceşte pe cine poate şi pe cine vede că umblă cu îndrăzneală dupa daruri dumnezeieşti, înainte de dobândirea smereniei statornice.” (Arsenie Boca – Cărarea Împărăţiei)
Gând de duminică (25): Despre iluminare
Cunoaşterea este putere. Dar puterea corupe sufletul nepregătit pentru a face faţă acestei mari ispite. Ispita de a-ţi împlini nestingherit voia.
Falsa trinitate cunoaştere (a lumii) – putere – iubire de sine înlocuieşte trinitatea adevărată cunoaştere (de sine) – speranţă – iubire.
Mulțumesc pentru acest gând de Duminică !
Dumnezeu, diavol, cunoastere, putere, ispita, iubire – simple concepte intoarse si pe fata si pe dos de fiecare in parte, dupa cum il duce mintea, dupa cum il poarta sufletul, dupa cum il indeamna conditionarea. Daca o intreb pe Antonia, fetita de trei ani care locuieste vizavi de mine despre oricare dintre ele, nu va sti sa imi spuna nimic. Totusi, ea e singura care traieste profund si mai intelept decat inteleptii si iluminatii lumii la un loc. Eu una ma opresc la lumina ei.
Va multumesc pentru opinie.
Doar ca nici ea nu va putea ramane copil… Va trebui sa isi gaseasca drumul pentru a redeveni, in final, copil…
Din pacate da, nu va putea…Adultii vor face o treaba extraordinara in a-i explica cum sa traiasca viata pe care ei habar nu mai au cum sa o traiasca…Cine pe cine ajunge sa invete…Splendid…
Nu sunt de acord cu falsa tinitate si adevarata trinitate. Sau poate nu inteleg bine. Poate ar trebui sa dezvoltati. Pana la urma apar niste concepte ce necesita o explicare si delimitarea intre ele. Cunoasterea de sine fara cunoasterea lumii? Cunoasterea lumii pentru a fi de folos lumii nu se poate? Speranta in ce?poate doar in mantuire
N-am enuntat o dogma, am formulat o impresie. Impresia ca oamenii pleaca la cucerirea lumii inainte de a se cunoaste pe sine, impresia ca oamenii incep sa prefere puterea sperantei, impresia ca au intors dictonul « iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti »in « iubeste-te mult pe tine ca sa-i poti iubi pe altii ».
Multumesc pentru citate mai ales ca nu citesc Arsenie Boca pt ca deja a devenit marca comerciala bisericeasca.
Dar gandul dv de duminica m-a dus cu gandul la o carte de-a lui Savatie Bastovoi -Fuga spre campul cu ciori- spunea ca totul pe lumea asta este desertaciune. Singurul tel maret poate fi viata in credinta. Imi place cartea. Parca iti redefineste existenta.
Si mai am citit zilele acestea Ioan Gura de Aur dar ceva usor. Si totusi am remarcat ca el spune ca este musai sa nu deznaduiesti ca este foarte grav daca faci asta. M-a surprins tare ca mereu aminteste de mandrie si deznadejde care pana la urma pot fi lucruri periculoase si pt sanatatea mintala. Parca el stia.
Biblia poate fi privita si ca o carte de sfaturi care te invata cum sa traiesti sanatos (alimentatie, somn, odihna).
Si mai am aflat despre profetul Ninive si despre schimbarea hotararii. Foarte interesant.
In fineeeee….nu prea am vorbit cu nimeni azi:) si v-am gasit pe dv.
si mai am aflat azi ceva: despre curentul cinism (stiati ca denumirea vine chiar de la caine?).
pana la urma cred ca cinicii erau oameni faini
p.s. nu are nicio legatura cu gandul de duminica, am citit despre Diogene si voiam sa ma laud:))
Da, stiam de originea cuvantului cinic, dar uite ca nu-mi dadeam seama ca si cuvantul actual « cinic » este RUPT de intelesul sau originar (cinicii ne erau deloc cinici!)