E prea frumos acest capitol din Paradisiace ca să nu-l transcriu aici.

    Florile au stârnit in spatiu, pentru a se fecunda, petale care se pliaza, care se depliaza, care zboară.  
   Francezii le numesc fluturi.  
   Asemănare care merge spre ea însăsi.

*

   Reiken Călugărul a compus acest haiku: La ce visează în flori fluturii care nu mai miscă?
   Într-o zi Tchouang-tseu Şamanul si-a luat zborul ca un fluture.
   Floarea numita in franceză colchique [crin de Colhida], in germană i se spune Zeitlose (Fără-timp).  Floarea căreia i se spune Fără-timp e altceva decat Imortela.

*

   Colhida, Eden,  
   ţări ale Zeitlosului,  
   timp care este lâna de aur a lumii acesteia,  
   de negăsit.

*

   Fără moarte nu vrea sa zică fără a muri.  
   Imortela cunoaste murirea si o neagă. 
   Fără-timpul – mai aproape de natură – ignoră ce ar putea fi ceva ca moartea.

(Les paradisiaques, de Pascal Quignard; capitolul VI – Zeitlose)