Étiquette : paradis

Gabriella’s Song – cadou aniversar

· 19 commentaires ·

Dedicatie pentru Gabi, cea mai constanta citittoare a acestui blog, la aniversară. La Multi Ani, Gabi!

http://www.youtube.com/watch?v=pbW8z1ItxOI

Acum că viața mea e a mea
Am primit acest timp scurt pe pământ
Și dorul meu m-a adus aici
Tot ce mi-a lipsit și tot ce am câștigat

Și totuși este calea pe care am ales-o
Încrederea mea era cu mult dincolo de cuvinte
Asta mi-a arătat un pic
Din cerul pe care nu l-am găsit

Vreau să simt ca sunt viu
In toate zilele vietii mele
Voi trăi așa cum doresc
Vreau să simt ca sunt viu
Știind că am fost destul de bun

Nu l-am pierdut pe cel ce am fost
L -am lăsat doar sa doarma
Poate că niciodata n-am avut de ales
Decat vointa de a rămâne în viață

Tot ce vreau e să fiu fericit cu ce sunt
Să fiu puternic și să fiu liber
Pentru a vedea ziua ivindu-se din noapte
Eu sunt aici și viața mea este doar a mea
Și raiul pe care l-am crezut acolo
Il voi descoperi pe-aici pe undeva.

(din filmul suedez Ca si cum acesta e raiul  – As it is Heaven,  2004)

Fără timp

· Laisser un commentaire ·

E prea frumos acest capitol din Paradisiace ca să nu-l transcriu aici.

    Florile au stârnit in spatiu, pentru a se fecunda, petale care se pliaza, care se depliaza, care zboară.  
   Francezii le numesc fluturi.  
   Asemănare care merge spre ea însăsi.

*

   Reiken Călugărul a compus acest haiku: La ce visează în flori fluturii care nu mai miscă?
   Într-o zi Tchouang-tseu Şamanul si-a luat zborul ca un fluture.
   Floarea numita in franceză colchique [crin de Colhida], in germană i se spune Zeitlose (Fără-timp).  Floarea căreia i se spune Fără-timp e altceva decat Imortela.

*

   Colhida, Eden,  
   ţări ale Zeitlosului,  
   timp care este lâna de aur a lumii acesteia,  
   de negăsit.

*

   Fără moarte nu vrea sa zică fără a muri.  
   Imortela cunoaste murirea si o neagă. 
   Fără-timpul – mai aproape de natură – ignoră ce ar putea fi ceva ca moartea.

(Les paradisiaques, de Pascal Quignard; capitolul VI – Zeitlose)

Cartea săptămânii (XVII)

· Laisser un commentaire ·

boiaAm scris anul trecut (aici) despre o carte a domnului profesor Boia pe care nu am citit-o: De ce este România altfel?. 

Saptamana aceasta am recitit Pentru o istorie a imaginarului, scrisa in franceza in urma cu 15 ani,  si mi-am dat seama ce era fundamental disonant in De ce este România altfel?: autorul trateaza in registrul realului (România este altfel), ceea ce tine de domeniul imaginarului (despre România se spune că, …se crede că; România pare că ). Diferenta pe care chiar Lucian Boia o ilustreaza, cu numeroase exemple, in Pentru o istorie a imaginarului.

Pentru o istorie a imaginarului e o carte supla, dar condensand multa informatie (si nu rareori luata de pe carari mai putin batatorite), e bine sistematizata fara a deveni arida, e adesea provocatoare, fara a fi insa extravaganta.

Cateva extrase aici