Toţi bărbaţii sunt nişte porci. Cea care spune asta e o prinţesă. Şi tot ea spune că trebuie să existe pe lumea asta un prinţ pentru ea.
În povestea pe care o reciclăm astăzi există o prinţesă, mai mulţi bărbaţi şi un singur porc. Porcul căştigă competiţia pentru mâna fetei de împărat. E drept că împăratul îşi dăduse cuvântul că dacă vreunul dintre ei va îndeplini dorinţa fiică-si (extravagantă, desigur!), a lui să fie fata. Că dacă ar fi fost după prinţesă, probabil că ar fi zis „OK, ai făcut un pod de aur… Nici măcar nu mi se mai pare ceva atât de deosebit, acum că văd că orice porc îl poate face!”.
Porcul se dovedeste a fi jumătate-porc-de-zi-jumătate-prinţ-de-noapte. „Cool!” zice prinţesa noastră în primele o mie şi una de nopţi. Dar vine o vreme când prietenele (care n-au acces la noaptea ta) îţi zic „Fată, cât îl mai suporţi pe porcul ăsta al tău?” Cum să le explici că „ştiţi, pentru mine e un fel de prinţ”?
……… Restul poveştii pe Ralix.ro – aici
DAN GHENEA 
Imi place, de data aceasta, stilul si limbajul dvs, putin iesite din tiparul cu care ne-ati obisnuit. N-as putea crede ca o femeie care afirma ca toti barbatii sunt porci ar putea fi vreo printesa. Se pare ca studiile recente vor, insa, neaparat sa va dea dreptate: cica cu totii ne-am trage din porci, fiind urmasii demni ai incrucisarii dintre un porc si-o maimuta. S-a gasit un iluminat genetician care sa afirme ca ar exista anumite trasaturi ale porcilor care ne apropie de acestia, precum pielea fara par, nas mare, strat subcutanat de grasime, ochi deschisi la culoare. Deci, am putea spune ca, din punct de vedere fizic, ne scaldam cu totii in aceeasi troaca. Dar daca, in cele din urma, printesa si porcul de barbat facura nunta mare, cu lume multa si daruri bogate, si o tinura asa intr-o veselie trei zile si trei nopti, am putea trage concluzia ca porcii astia, pe langa faptul ca fac si minuni, nu sunt chiar atat de inutili in batatura.
Super-poveste ! Macar una pe saptamana , s-ar putea ?
cred ca da
minunat !!!
Dincolo de simbolurile acestei povesti, eu am o dilema: care este ne(regula) cu acesti parinti din povesti? Avem o poveste cu fata Mosului si fata Babei. In povestea de azi, Povestea Porcului, tatal (mosneagul) are 100 de ani, mama (baba) are 90 de ani. De ce perechile nu sunt reprezentate in povesti de doi tineri, la inceput de drum, la varsta ideala a procrearii, ci avem de-a face cu perechi senile, sterile? Desigur, daca mergem mult mai departe, cu mii de ani in urma, ne vine in minte povestea lui Avram si a Sarei si este cu atat mai surprinzator faptul cu cat Dumnezeu se foloseste tocmai de aceasta pereche sterila, la varste inaintate, sa devina intemeitorii unui mare popor…
In cazul lui Avram si al Sarei mesajul e limpede: doar dumnezeu e creator si el este sursa vietii. De altfel, aceasta delegare a puterii creatoare de viata catre cei doi se arata si prin adaugarea unei litere la numele lor (pana atunci sterile), iar acea litera e parte a numelui lui dumnezeu, revelat lui Moise din rugul aprins.
Ar fi multe de discutat despre semnificatia numelor, despre numeroasele simboluri ale povestii, despre scroafa cu 12 purcei, despre lepadarea pielii, dar nu fac subiectul articolului sau poate ca nu este tocmai locul lor aici. Multumesc pentru feedback si pentru povestile dvs…Sa ne mai povestiti!..
daca tot vorbim de povesti :
http://jurnalul.ro/special-jurnalul/reportaje/veste-poveste-1-lasa-i-copiii-sa-fuga-de-acasa-661697.html
L-am citit si eu acum doua zile, Gabi…Frumos povestit, moldoveneste, de parca s-ar trage din Creanga…De altfel, Viorel Ilisoi mai are multe alte articole… de poveste…Cazul elevei, insa, ….e o alta poveste…
Sunt curios ce fel de poveste e cazul elevei…
Da , Mary Ana , frumos povestit …
Povestile lui domnu doctor imi plac mult mai mult !
… chiar asa : si eu sunt curioasa :-)…intelegi , Mary Ana…
Ce sa-nteleg, Gabi? Nu prea inteleg ce-mi cereti…
Eu credeam ca aveti o parere despre cazul elevei « disparute ». Si, daca da, sunt realmente curios s-o aflu… Nu că aş cere asta… E poate o dorinta prea intruzivă, caz in care îmi cer iertare.
De ce nu mai pot posta? Am incercat de 2 ori…
Probabil ca am avut o exprimare nefericita cand am scris: “Cazul elevei, insa, …e o alta poveste…” Nu ma refeream la” poveste” in sensul clasic, de dictionar. Am urmarit putin cazul in media, dintr-o curiozitate jurnalistica (lucrand in domeniu cativa ani), insa fara nici cea mai mica dorinta de a-mi da cu parerea despre ceea ce s-a petrecut cu adolescenta, aici, pe blog. Dar, cum imi plac povestile si nu duc lipsa nici de imaginative, as putea avea si-o poveste inspirata din acest caz, de ce nu… 🙂
S-a rezolvat, sper. Nu stiu de intrase automat in spam.
cazul elevei …e alta poveste , ziceai ; eram curioasa asupra punctului tau de vedere asupra cazului , pentru ca imi place cum povestesti , cum gandesti , cum simti ; doar atat , nimic complicat …
Am incercat sa raspund scurt, dar nu-mi apare comentariul…nu stiu de ce…
incearca sa postezi undeva unde nu sunt comentarii si da-ne cheia