Ştiţi că, de fapt, peştişorul de aur i-a îndeplinit pescarului 4 dorinţe, nu 3? Numai că îndeplinirea celei de-a patra a anulat efectele celei de-a treia, care, la rândul ei, anulase efectele primelor doua dorinţe. Dacă ne uităm şi mai bine vedem că doar ultima (a patra, bonus de la peştişor!) e dorinţa pescarului, celelalte sunt dorinţele nevestei.
… restul poveştii cu cele 4 frici (de eşec, de abandon, de succes, de frică) – aici…
DAN GHENEA 
Cum este cu fricile astea? Ne nastem cu vreo frica sau le dobandim si dezvoltam pe parcursul existentei? Care este cea mai des intalnita frica la oameni?
Le dobândim
Frica de moarte. Frica de singuratate.
Nu-mi dau seama exact la ce va referiti in ultimul paragraf…alegorie crestina?
« Dar ceea ce ma intriga pe mine si mai mult e transformarea pestisorului de aur dintr-o fiinta fragila carea are nevoie de protectie, intr-un aspru judecator in fata caruia pescarul vine din ce in ce mai umil cu rugamintile sale. Va suna cunoscut? »
M-am gândit la tirania dorinţelor. Iar ca alegorie, m-am gândit laun politică: promisiuni electorale linguşitoare urmate de dispret pentru cei care i-au ales atunci cand ajung din nou la apa mare.
Frumoasa imagine!
Care ar putea fi morala: « Sa nu renunti la ceea ce ai pentru ceea ce crezi ca ai putea avea… » ?!
Mie mi se pare că e o poveste amorala şi fatalista.
uneori aceste frici pot atinge culmi paroxistice.
O fi fost nevasta-sa femeie lacoma si certareata, dar nici pescarul nu-mi placu catusi de putin…biet pauper, slab caracter…
Cam asa ceva… De pestisor, ce sa mai vorbesc!
Au fost si bancuri cu pestisorul de aur si cu pescarul.