Mois : février 2014

Suntem aici de 2 milioane de ani ???!!!!


Cam aşa s-ar înţelege din prezentarea de pe pagina web a Ambasadei României în Republica Austria. Şi m-am cam săturat de propagarea oficială a acestui cult mincinos al strămoşilor. Istoria României nu începe nici acum 2 000 000 de ani, nici măcar acum 2000 de ani. Cu antemergători cu tot, istoria României nu trece de 200 de ani.

« Primele urme materiale atestă existenţa omului pe teritoriul de astăzi al României încă de acum 2.000.000 de ani. […] Tăbliţele de lut de la Tărtăria (motive pictografice incizate) dovedesc existenţa unui început de scriere arhaică – primul din Europa – în jurul anului 4.000 î.Hr. concomitentă cu scrierea din Sumer.Continuatorii acestor străvechi civilizaţi au fost geto-dacii care au întemeiat Regatul Daciei, un regat puternic, cu centrul politic şi religios în Transilvania, la Sarmizegetusa. La începutul secolului al II-lea d.Hr., când statul dac se afla în perioada sa de maximă înflorire sub cârmuirea regelui Decebal (87-106 d.Hr.), armatele imperiale romane, conduse de împăratul Traian (98-117 d.Hr.) cuceresc Dacia (106 d.Hr), o transformă în provincie romană şi o colonizează cu elemente romane şi romanizate. Geto-dacii sunt, astfel, romanizaţi, procesul de etnogeneză a poporului român încheindu-se în secolul al VII-lea. »

Tăbliţele de la Tărtăria aparţin umanităţii, nu românităţii, aşa cum cele din Sumer aparţin umanităţii, nu arabităţii (sau irakităţii). Regatul Daciei (care se numea pe vremea lui Ceuşescu, « statul dac centralizat », că « regat » nu suna bine!) e un mit. Burebista şi Decebal au condus uniuni de triburi. Procesul de etnogeneză a poporului român s-a desfăşurat pe ambele maluri ale Dunării, iar încrâncenarea de a dovedi continuitatea pe terioriul actual al României nu serveşte la nimic. De ce ar fi mai importanţi cei care au rămas după retragerea aureliană la nord de Dunăre, sub ocupaţii succesive, decât cei care au continuat modul de viaţă roman la sud de Dunăre? Iar documentul care atestă limba română veche în secolul VII (« celebra »  chemare « torna, torna, fratre ») relatează o întâmplare petrecută la sud de Dunăre.

Domnule ataşat cultural al României în Austria, nu ar fi mai potrivit să vorbiţi mai mult despre România modernă şi despre legăturile istorice complexe cu Austria? Despre şvabii din Banat, despre baronul Bruckenthal, despre gara din Suceava, despre primul tratat internaţional al României (cel vamal din 1868, şi aici aţi putea introduce şi o curiozitate referitoare la salamul « de Sibiu », care are legătură cu acest tratat).

Cui îi este adresată propaganda cu « suntem aici de 2 000 000 de ani »? Şi cui serveşte?

Zburător


Ieri noapte într-un vis uşor am zburat
Aproape de dor şi-n pace cu mine
Lin adia un sărut dinspre tine
Stârnind printre piersici un aer mirat.

Roit-am apoi cu şase albine
Şi regina lor un inel ţi-a furat
Pe deget lăsând să se vadă curat
Cercul dorinţei nescurse în vine.

Se însoreau sub ale noastre tâmple
Insule verzi din noaptea boreală
Plutind alene spre vreun ecuator.
Şi toate se grăbeau să se întâmple
În ultimul minut de toropeală
Pe dulci nisipuri de ceas deşteptător.

Există un sens al vieţii?


Ştiinţa nu poate răspunde la această întrebare. Pare însă să poată demonstra că un sentiment al sensului în viaţă este important (indiferent dacă sensul există sau nu).

« Cercetările empirice asupra sensului în viaţă converg spre următoarele:

1.[…] Cu cât sentimentul sensului e mai slab, cu atât mai importantă e severitatea psihopatologiei.

2. Un sentiment pozitiv al sensului în viaţă se asociază cu convingeri religioase profunde.

3. Un sentiment pozitiv al sensului în viaţă se asociază cu valori ce transcend propria persoană

4. Un sentiment pozitiv al sensului în viaţă se asociază cu participarea la grupuri, devotamentul pentru o cauză şi adoptarea unor scopuri clare în viaţă.

5 […] Tipurile de sens al vieţii se schimbă pe parcursul existenţei individuale; alte sarcini din cadrul dezvoltării trebuie să preceadă dezvoltarea unui solid sentiment al sensului. »

(Irvin D. Yalom  – Psihoterapia  existenţială)

Dragostea în labirintul inteligenţei


« Departe de a fi o simplă recitare de formule mecanice, adevărata rugăciune este o stare mistică, în care conştiinţa este absorbită în Dumnezeu. Această stare nu este de natură mentală, intelectuală. Oamenii simpli Îl simt pe Dumnezeu la fel de firesc cum simt căldura soarelui sau parfumul unei flori. Dar Dumnezeu, Care este atât de accesibil celui care ştie să iubească, rămâne ascuns celui care nu reuşeşte să-L simtă şi să-L înţeleagă. Gândirea şi cuvântul nu sunt suficiente atunci când e vorba de a-L descrie. Iată motivul pentru care rugăciunea îşi găseşte cea mai înaltă expresie într-un avânt al dragostei prin labirintul inteligenţei. »

(Alexis Carell – La priére; sursa aici)

Flori, fete, filme şi alte ficţiuni (5)


1. Floarea este garoafa (Dianthus caryophyllus).

« Este întotdeuna amurg în celula cuiva, aşa cum e întotdeuna amurg în inima aceluia. » Cel care a scris aceste cuvinte avea probleme din cauza unei istorii cu o garoafă verde. Garoafe verzi nu există în natură.susan

2. Numele feminin este Susan. Vă mai spun doar că Susan e o lady.

3. Her e un film pe care nu l-aş fi încercat dacă nu mi l-ar fi recomandat Mugurel; după ce l-am văzut, am zis că merită să vi-l recomand; comentariul pe care i l-am promis lui Mugurel îl puteţi citi  aici (cel mai bine după ce vedeţi filmul – online îl puteţi vedea la adresa http://www.topvideohd.com/2014/01/2013-filme-online-3.html ).

https://i0.wp.com/timbres.laposte.fr/bpmapp-upload/download/fstore/produits/tf_bernard_de_clairvaux_fontai_grande.jpg4. Romanul a fost scris de Pierre Ambroise François Choderlos de Laclos, fiind publicat în 1782. Legăturile periculoase a fost transpus în film în multe variante. Remarcabile mi se par versiunea din 1959 a lui Roger Vadim  cu Jeanne Moreau şi Gérard Philippe şi versiunea din 1988 a lui Stephen Frears, cu Glenn Close, John Malkovich şi Michelle Pfeiffer.

Cartea o puteţi citi online aici (în franceză); exista şi o versiune tweet (!) – aici (în engleză). În română există o traducere bună de Al.Philippide.

Care e cuvântul care leagă cele 4 puncte? S-ar putea să fie şi premii pentru cele mai complexe comentarii… Sau pentru cele mai interesante asocieri…

Romanian Achievements and Records: Queen Marie of Romania (I)


Frumos si dens acest blog.

Romania In Our Hearts

Romanian Achievements - QM

… continuation:

This is the 5th part of the series of Romanian Achievements and Records and I decided to dedicate 3 posts to Queen Marie of Romania. The counting of records/achievements will go on. Hope you enjoy it!

In 1923,Time, the now world-famous American weekly magazine, was founded. One year after its first issue, Queen Marie of Romania graced its cover, so let’s see some fun facts…

 

1. The cover which appeared on Aug 04, 1924 made Queen Marie of Romania the first queen to ever grace the cover of Time magazine.

In 90 years since the first issue, only other 6 queens have appeared on the cover of TIME: Queen Mary of the UK, Queen Wilhelmina of the Netherlands, Queen Elizabeth The Queen Mother, Queen Elizabeth II of the United Kingdom, Queen Frederika of Greece and Queen Sirikit of Thailand. (sources 123)

2. Queen Marie…

Voir l’article original 2 643 mots de plus

Omul erotic monologal


« Am rătăcit mulţi ani pe tărâmul oamenilor şi nu am reuşit încă să studiez toate varietăţile « omului erotic ». Aici se plimbă un îndrăgostit care iubeşte doar propria pasiune. Acolo, cineva îşi etalează sentimentele diferenţiate ca pe nişte panglici ale unor decoraţii. În altă parte, unul îşi savurează aventurile propriului efect de fascinaţie. Mai încolo, un altul priveşte în extaz la spectacolul presupusei sale capitulări. Altundeva, unul adună bucurie după bucurie. Mai încolo, un altul îşi demonstrează « puterea ». Aici, unul se întăreşte cu o vitalitate de împrumut. Acolo, cineva e încântat să existe atât ca sine însuşi, cât şi ca un idol care nu-i seamănă. Altul se încălzeşte la flacăra a ceea ce i-a fost hărăzit. În altă parte cineva experimenteaza. Şi aşa mai departe – toată mulţimea pestriţă a monologiştilor cu oglinzile lor, în camera celui mai intim dialog! »

(Martin Buber – Între Om şi Om)