„A trai fara TV in secolul 21 este ca si cum ai refuza sa fii la curent cu ce-i nou, cu progresele stiintei, cu lumea exterioara. O sa-mi spuneti ca pentru astea sint de ajuns stirile la radio, cartile din biblioteca, etc. Daca sinteti convinsi de teoria asta, atunci cum se face ca in mai putin de 60 de ani televiziunea are atitia adepti si a ajuns la astfel de performante tehnice? […] A nega existenta TV-ului in ziua de astazi mi se pare efectiv aberatie, si nu o luati ca pe un afront personal. Nu mai sintem in sec. 19, cind inca se statea la lampa cu petrol, sintem cu inca 2 secole mai in fata. Omenirea progreseaza, nu are cum sa dea inapoi, iar daca unii dintre noi « construiesc baraje » de genul: « fara TV », nu fac decit sa complice existenta ulterioara a copiilor de acum.”
E o opinie exprimata pe forumul parinti.com.
Exista suficiente studii care arata ca televiziunea „simplifica” prea mult existenta copiilor si a adultilor: mai putina atentie, mai putina imaginatie, mai putina miscare, mai putina curiozitate pentru lumea reala. Multi dintre noi isi dau seama si fara studii stiintifice de aceste probleme; acceptam insa aproape ca o axioma rolul informativ al televizorului.
Intrebarea este:
Am fi mai putin informati fara televizor ?
DAN GHENEA 
Cu siguranta nu. Daca mergi cu masina la munca si asculti radioul ai suficiente stire. Daca mergi cu autobuzul la fel. Personal ma aflu intr-un proces de a renunta la televiziune. Nu imi propun sa renunt complet. Mi-am propus doar sa pastrez doar 10% din timpul pe care il alocam anterior.
Iar pentru parintele care a scris mesajul citat nu am decat sa ii trasmit ca televiziunea este principalul canal de manipulare al maselor. Sa priveasca cu grija si sa gandeasca mult.
Am locuit doi ani de zile fara televizor. Intre muzica buna si liniste si mai buna, nu am simtit deloc ca mi-a scapat ceva important. Recomand tuturor o astfel de pauza. Nu ar mai fi la curent cu noutatile, dar ar fi la curent cu ei insisi si cu cei apropiati.
Cat despre copii si relatia lor cu televizorul, am sa spun tot din propria-mi experienta ca nu cutia de sticla mi-a dezvoltat imaginatia, vocabularul si sensibilitatea ci cartile au facut-o.