Imi place Macedonski. Imi plac in special Noptile. Mai ales Noaptea de decembrie.
De data asta l-am citit in paralel cu alte Nopti de decembrie.
Noaptea de decembrie de Alexandru Macedonski / La Nuit de Décembre de Alfred de Musset / December night de D.H. Lawrence / Noche de diciembre de Rafael Pombo
DAN GHENEA 
Care va place mai mult? Le-am citit pe toate, preferata mea ramane cea a lui Macedonski. In ciuda inceputului cam pretios dupa gustul meu, restul poemului ma hipnotizeaza pur si simplu prin cadenta melodioasa a strofelor.
In alta ordine de idei, cum vi se pare faptul ca drumetul pocit ajunge la Mekka, iar emirul nu? A « furat startul » asa cum spuneati intr-un post anterior sau a ales calea moderatiei, a compromisului pentru a-si atinge telul?
E trecut de miezul noptii, asa ca pot sa va daruiesc si felicitarea mea muzicala, intr-o limba care stiu ca va este draga si acel bland « saudade » despre care ne-ati povestit odata…Poate incercati si o traducere a cantecului, atunci cand veti avea timpul si dispozitia necesare. La multi ani!
Multumesc mult pentru dar.
Preferata mea e tot « Noaptea de decembrie ». Totusi nu ar fi drept sa nu spunem ca ideea « Noptilor » a luat-o probabil de la Musset, poate chiar si tehnica ritmului hipnotic. Poezia lui D H Lawrence imi pare o bijuterie miniaturala, dar concureaza totusi la alta categorie. « Noche de diciembre » a fost o surpriza (placuta) de ultima ora; e poate prea emfatica pentru gustul unora, dar ma delectez adesea cu asemenea artificii. Cultura e artificiu (radacina pentru artificial). Despre sensurile filosofice ale unei poezii evit sa ma pronunt. Ceea ce era de spus a fost deja spus in cuvintele mult mai penetrante ale poeziei. Cand o aduci la sol, poezia (orice poezie) e ca albatrosul lui Baudelaire: « ses ailes de géant l’empêchent de marcher »