Mois : avril 2012

Ministerul Bolii si Ziua Mondiala a Sănătătii

· 3 commentaires ·

Deviza sub care se desfasoara anul acesta Ziua Mondiala a Sanatatii este « O sănătate bună adaugă viată anilor ».

Ministerul Sanatatii nu a pierdut nici anul acesta ocazia sa se afirme ca Minister al Bolii, si inca unul care nu-si asuma nici o raspundere, lasand grija intregii actiuni tocmai pe umerii celor pe care se presupune ca ii serveste.

Ca sa nu mai vorbim de stilul mesajului. Ce ziceti de utilitatea unui sfat de genul « Combateti depresia »? Dar de adecvarea unui mesaj care ne indeamna sa ne mentinem « valori scazute ale LDL colesterolului »? Dati clic pe acest CD – sorcova pe un camp batut de soare si veti vedea cum se pot bate campii (fara gratie) la Ministerul Bolii, chiar si in Ziua Mondiala a Sanatatii.

Vorbele unui nebun declarat

· Laisser un commentaire ·

« Vorba este imaginea faptelor. »

« Vorba să fie pecetluită de tăcere, iar tăcerea de timpul potrivit. »

« Învaţă întâi să asculţi şi după aceea să comanzi. »

« Când dai un sfat cuiva, caută să-i fii cât mai folositor, nu cât mai plăcut. »

« Legile seamănă cu pânza de păianjen : cade într-însa ceva mai uşor şi slab, ea ţine ; pe când un lucru mai mare o sparge şi trece printr-însa »

« Cei cu trecere pe lângă tirani seamănă cu pietricelele întrebuinţate la socoteli : fiecare din ele înseamnă când un lucru de valoare mare, când unul mic »

Cel care ne-a lăsat aceste gânduri a fost unul dintre primii legislatori ai democraţiei ateniene. Iată discursul pentru care a fost declarat nebun (dupa versiunea povestita de Diogenes Laertios in Despre vieţile si doctrinele filosofilor)

„Atenieni, eu sunt mai înţelept decât unii dintre voi şi mai curajos decât alţii ; mai înţelept decât acei care n-au înţeles complotul lui Pisistrate şi mai curajos decât acei care-l pricep dar, de frică, nu scot nici o vorbă.” Consiliul, fiind alcătuit din partizani de-ai lui Pisistrate, zise că Solon e nebun.

Cuvinte pentru durere

· 4 commentaires ·

Ce cuvinte pot alina durerea? întreabă Gabi într-un comentariu la Marea Insulă a Câinilor. O să iau cuvântul durere in sensul său integral – ca suferintă fizică si emotională (de altfel, cele doua componente nu sunt separate niciodată) si o să mă refer la cinci tehnici de folosire a cuvintelor pentru calmarea durerii. Ascultaţi mai întâi un exemplu:

Tudor Gheorghe – Of, ce dor, ce chin, ce jale!

1. Substantivizarea durerii, adica transformarea verbelor in substantive: in loc de « ma doare » si de « a durea – durere » pot alege « dor », « chin », « jale ». Durerea devine un obiect partial controlabil – pot, de exemplu sa expulzez « dorul » impreuna cu cu « of » eliberator ; pot, de asemenea, sa asociez imagini cu aceste substantive si aceasta asociere ma conduce la pasul umator,

2. Vizualizarea unor scenarii reconfortante; cromatic, verdele ajuta la relaxare, la calmare (« foaie verde » are si acest rol in cântecul de dor); o poarta, o liziera de padure, o linie a tarmului, un lac sunt modalitati de a sugera lasarea in urma a durerii si intratrea in povestea linistitoare.

3. Muzicalitatea cuvintelor ajuta; daca povestea este evocata de muzica si versuri, cu atat mai bine.

4. Disocierea diferitelor caracteristici ale durerii; folosind mai multe cuvinte pentru descrierea unei dureri (care e intodeauna compusa), fiecare componenta e mai usor de manipulat. De exemplu o pentru o durere pe care o descriu ca intepatura si ca arsura, abordez pe rand « arsura » si « intepatura ».

(In exemplul « Of, ce dor, ce chin, ce jale! », primele doua  versuri  mi se par o ilustrare comprimata genial a punctelor 1,2,3,4: dau nume durerii, modulez muzical vocalele durerii, expulzandu-le cu un of chiar la poarta dumitale, care deschide imediat o poveste; iar « dor », « chin », « jale » pot evoca distinct diferite caracteristici fizice si emotionale ale durerii.)

5. In fine, diversiunea; « ochii tai ma baga-n boala »  e o formula care trimite de la « boala » la « poveste », de la « durere » la  placerea sau speranta care sunt adesea amestecate cu durerea, de la adrenalina si colecistokinina, la serotonina si endorfine.

Pentru participantii la vot in Campionatul Poetilor am postat provocarile pentru semifinale (aici si aici)

Scara raiului în versiune psihobiologică

· 5 commentaires ·

Când vorbim despre minte e greu să mai spunem ceva nou. Toate s-au mai spus, chiar dacă în alte cuvinte. Uneori însă, două seturi de propoziţii luminătoare, proiectate din două colţuri diferite, se întâlnesc asupra aceluiaşi obiect şi îl desccoperă mai bine ochilor noştri.

C. Robert Cloninger a fost un pionier al cercetării genetice in domeniul temperamentului si trăsăturilor de personalitate. Are o solidă formare in psihiatrie, psihopatologie, genetică si antropologie.

Cercetările sale genetice si clinice l-au condus in anii ’80 la elaborarea unui Chestionar Tridimensional de Personalitate (TPI). Are si o modalitate de reprezentare vizuală pentru trăsăturile de personalitate – cubul lui Cloninger. Dar iată că, in penultimul an al celui de-al doilea mileniu, in interiorul cubului apare o scară cu 15 trepte. Urcusul pe această scară ar reprezenta parcurgerea etapelor autoafirmării transcendente (cele trei dimensiuni ale cubului sunt notate de Cloninger ca self-directedness (SD), cooperativeness (CO) si self-transcendence (ST)). Treptele sunt:

1. încrederea în altii (trust) – 2.  încrederea în sine (confidence) – 3. supunerea – 4. initiativa (purposefulness) – 5. empatia – 6. constiinciozitatea – 7. constientizarea potentialului propriu (resourcefulness) – 8. generozitatea – 9. spiritualitatea – 10. umilitatea – 11. compasiunea – 12. iluminarea / bucuria – 13. integritatea / pacea – 14. întelepciunea / dragostea pura – 15. creativitatea / bunătatea.

Cu 14 sau 15 secole in urmă, un călugar  pe nume Ioan (a carui identitate este incă in dezbatere) compunea o scară de urcat la rai cu 30 de trepte. Nu cred ca Robert Cloninger să fi auzit de Ioan Scărarul. Dar scările lor sunt, dupa părerea mea, analoge. Sunt construite pe aceeasi intuitie fundamentală: că scara este o parte constitutivă a fiecarui om (genetic, ar spune cercetătorul de la St. Louis, prin prezenta interioară a lui Dumnezeu, ar zice Ioan Scolasticul).

Fiecărei trepte din scara lui Cloninger ii corespund două in cea a monahului Ioan. Amândouă scările merg de la melancolie / întristare pătimasă in lume la bunătate / dragoste (parte a triadei credinta – nădejde – dragoste). Si treptele intermediare isi corespund, in foarte multe cazuri chiar si ca pozitie. De exemplu, treptei 8 (generozitatea)  a lui Cloninger ii corespunde 16 (neiubirea de arginti) la Ioan Scararul,  treptei a cincea (empatia, care include nejudecarea celuilalt) ii corespunde a zecea (nevorbirea de rău), iar primei trepte duale in scara lui Cloninger (12 – iluminarea / bucuria) ii corespunde treapta 24 in Scara Raiului, prima care este definită triadic (« Despre blândetea, simplitatea si nerăutatea pe care nu le avem din fire ci le dobândim prin sârguintă« ).

Desi a definit cu dovezi tari bazele genetice ale tulburărilor de personalitate, si ale trăsăturilor de personalitate in general, Cloninger sustine ca modelul propus de el faciliteaza o « sinteză practică a neurobiologiei, proceselor psihosociale, stiintelor cognitive si spiritualitătii » si ca următoarea  frontieră a evolutiei va fi « constiinta umană, nu structura creierului ».

După 20 de ani

· Laisser un commentaire ·

În aprilie 1992, un copil care tocmai implinise 7 ani, nepotul Regelui Mihai, ne facea cu mana  din balconul hotelului Continental, in timpul acelor 3 zile minunate in care ni se parea ca România a înviat.
Principele Nicolae al României împlineşte astăzi 27 de ani – vârsta pe care o avea Carol I când a devenit Domnitor al României.
La Mulţi Ani!