Sa recapitulam:
- In 1990 a fost ales un presedinte care a felicitat minerii pentru restabilirea « linistii »
- In 2000 am fost pusi sa alegem intre « comunistul luminat » si un autointitulat nationalist, megaloman pana la delir.
- In 2004 am fost in situatia sa alegem tot intre doi comunisti, unul insa jurandu-se ca s-a facut democrat si ca va dovedi asta punand tepe in Piata Victoriei.
- In 2009, alte masti, aceeasi piesa.
Se vorbeste mult in zilele acestea de profilul moral al demnitarilor. Va pun o intrebare simpla: puteti numi un Presedinte al Romaniei care nu a mintit? Eu cred ca nu. Si nu va amagiti: asa cum merg lucrurile, vom avea de facut alegeri din ce in ce mai absurde la capatul unor campanii prezidentiale incarcate de minciuna, impostura si coruptie.
De ce sa continuam sa alegem presedinti? Presedintii s-au dovedit a fi doar sefi de clan.
De ce sa continuam sa ne mintim? Republica se dovedeste corupta pana in maduva oaselor. Si cauza acestei coruptii este minciuna care sta la baza acestei organizari de stat. Singurul stat românesc viabil a fost Regatul. Restul e rodul ocupatiei sovietice – fizica doar ceva mai mult de un deceniu, mentala pana in zilele noastre.
Si chiar de ati mosteni republicanismul direct de la pasoptisti, intr-o situatie politica similara celei de azi, pasoptistii au sustinut fara ezitare printul strain si monarhia constitutionala, la mai putin de 20 de ani dupa zilele Guvernului Provizoriu republican de la 1848.
Revenind la timpul nostru, va mai pun o intrebare simpla: v-a mintit vreodata Regele României?
DAN GHENEA 
Nu am spus ca presedintii au adus coruptia in Romania. Spuneam doar ca mentinerea republicii si in special a unei republici prezidentiale este ilegitima, nefolositoare si chiar nociva din punctul de vedere al dezvoltarii unei vieti politice echilibrate. Oricum, mie mi se pare ca presedintii au avut ocazia sa arate ce pot si au dovedit ca nu pot sa fie ceea ce au fost Regii Romaniei.
Imi place foarte mult exemplul finlandez. Dar ati auzit de Urho Kekkonen? Presedinte pe viata al Finlandei, timp de 26 de ani (ales insa, ca si Ceausescu, de trei ori, dupa care a dizolvat parlamentul si a condus autocratic, cu un guvern numit, pana la moarte, in 1986). A primit premiul Lenin pentru pace.
Finlanda nu are si nu a avut un nivel inalt de coruptie in societate, pentru ca societatea, comunitatile locale erau puternice, pe baze morale solide. Statul a fost insa luat captiv pentru 40 de ani de un grup de politicieni care au folosit ca sperietoare posibila invazie sovietica. Se poate spune ca regimul prezidential a fost sustinut in Finlanda tot de tancurile sovietice.
Finlanda nu a vrut sa fie republica in 1917, a cautat un rege timp de doi ani inainte de a proclama republica.
Si daca ziceti de Finlanda, de ce nu amintiti celelalte tari nordice Suedia, Norvegia, Danemarca, toate monarhii constitutionale, cu toate ca in ultima suta de ani au fost conduse mai mult de guverne socialiste?
1. Sigur ca monarhia nu este un panaceu. Dar e rational sa spui ca n-o alegi pentru ca nu rezolva totul? (cand e evident ca ar putea repara cate ceva!)
2. Daca e adevarat ca romanii nu nunt in majoritate pentru monarhie, inseamna doar ca propaganda comunista inca functiomeaza in Romania. Chiar sunt curios, puteti sa-mi dati un argument pentru republica in Romania care sa-si fi dovedit valabilitatea, sa fi trecut proba faptelor?
3. In ceea ce ma priveste, mi-am mai dat cateva zile pentru a constata ceea ce banuiesc de peste un deceniu – ca Romania este un stat esuat. Acest stat a fost stabilizat de regii constitutionali si a fost esuat de republica minciunii si a fricii.
4. Ca sa ne regasim trebuie sa incepem sa spunem adevarul. Si sa ne uitam in oglinda, cum bine ziceti. Veti mai putea dupa asta sa spuneti: ei, nu e nici o problema ca tot aleg si aleg presedinti nedemni, nepriceputi, needucati, nereprezentativi – astia sunt cu astia defilam? Chiar asa? Chiar ne astupam ochii pentru a nu vedea ca avem alternativa?
Este exact genul de intrebare care nu ajuta. O schimbare presupune pasi mici. Utopiile de tip totul sau nimic duc la totalitarism sau la incremenire in proiect.
Nu vreau minuni. Iar regele nu ar fi facut minuni. Dar sigur nu ar fi facut gafele si ticalosiile pe care le-au facut presedintii. Chiar asa: problema nu e ce va face regele, ci ce nu va face. Ajunge cu jucatul de-a « seful de stat »!
Iar unul dintre motivele neimplicarii oamenilor de calitate e, printre altele, lipsa oricarei mize simbolice pozitive: risc sa ma murdaresc, iar daca reusesc rasplata o sa fie ca dau mana cu un neica-nimeni? Altminteri, cunosc multi oameni care ar avea o speranta si s-ar implica daca regele ar fi simbolul vizibil al natiunii romane.
Asa ca Regele (sau viitoarea Regina) ar schimba fundamental doua lucruri: ar indeplini mult mai bine functia de mediere si ar mobiliza energiile pozitive ale unei natiuni prea mult umilite si dezamagite.
Vi se pare atat de putin incat sa spuneti pas pentru a a astepta acea mare revolutie morala care nu va veni?
PS. Discutia despre vina este una care nu serveste proiectelor de viitor. Va propun sa ne gandim mai mult la responsabilitate si mai putin la vina. Asta a fost de fapt cartea pe care au jucat-o permanent cei care au vrut sa isi perpetueze puterea si sa ne limiteze alegerile.
Regele trebuie sa domneasca, nu sa guverneze. Guvernul este responsabil si poate fi schimbat (relativ) usor daca nu da rezultate. Cu un presedinte care se baga unde nu-i fierbe oala pare sa fiemai greu!