Cum să te măriți cu un milionar (How to marry a millionaire, 1953 ).
Regia: Jean Negulescu
Filmul integral – aici
Aici – melodia « New York » din coloana sonoră a filmului.
Tot New York:
New York, New York – Frank Sinatra
Liza Minelli – New York, New York (in muzicalul regizat de Martin Scorsese)
Sting – Englishman in New York
La zece ani e vremea aurită
A clipelor cu inima vrăjită
Mulți ani cu muzică de sărbătoare,
Ușoare drumuri mângâiate-n soare,
Lumină-n ochii-n care-i oglindită
Țara în care vesel se mărită
Iubitele cu rochii de ninsoare,
Acestea toate fie-ți în ursită.
Noi vrem să ai în fiece clipită
Iriși zburdalnici, roze cântătoare!
Imagini preluate de pe blogul Principelui Radu.
Comunități puternice – punți între generații – educație.
Bine țintit, nu vi se pare?
« Unul dintre cei mai mari regi care au trăit vreodată » sunt cuvinte folosite fara ezitare de Sir Gavyn Arthur, fost Lord Primar al Londrei in seara zilei de 8 noiembrie 2012. Despre Regele Mihai I al României.
Si mai spune Sir Gavyn:
« Este foarte admirat [in original – very revered] aici. Dupa cum stiti, este Cetatean de Onoare al Londrei si noi credem ca este unul dintre cei mai mari regi care au trăit vreodată. Este un simbol al onestitatii, decentei si al sacrificiului de sine. Un om care, cred eu, a suferit foarte mult pentru tara lui, dar nu s-a plans niciodata si, de aceea, pentru noi simbolizeaza eroismul. »
Filmul omagierii Regelui Mihai la Londra il puteti vedea aici.
Britanicii au omagiat un simbol al onestitatii, decentei si eroismului. Noi tot mai vrem sa traim intr-o republica a minciunii, indecentei si a lasitatii?
Il pleut sur Bucarest et l’Europe s’exile/ comme un ruisseau qui n’ira pas jusqu’à la mer.
(Alain Bosquet – Sonnets pour un fin de siècle, Gallimard, 1980)
Aici puteți citi sonetul Pluie (Ploaie), în care Micul Paris apare chiar în inima (versurile 7 și 8) acestei muzici pluviale, a cărei uvertură se scrie pe cerul piețelor de fructe ale Barcelonei, iar finalul rămâne suspendat deasupra Salamancăi. O traducere a întregului sonet – aici.
***
de Juris Kronbergs
Într-o după-amiază, când am plecat din camera mea
ea m-a urmat
Niciun vânt n-a putut s-o alunge
Niciun soare n-a putut s-o usuce
Nicio ploaie n-a putut s-o inece
Chiar dacă n-am revenit niciodata
ea a rămas în memoria mea cu totul intactă
Timpul a trecut, dar straturile de praf
n-au acoperit nici mobila nici cărțile nici hârtiile
Totul era ca înainte
Datorită mie timpul s-a oprit
Știu bine această regulă atât de simplă
Apariţia mea fizică ar fi avut ca efect
rostogolirea unei avalanşe a timpului peste camera mea
atât de violentă că însăși existența ei
ar fi fost pusă la îndoială
și ar fi fost imposibil să o povestesc
x
Lucruri
de Velta Sniķere
Ce sunt lucrurile
Care sunt lucruri
Așa cum sunt?
Dacă ar fi cineva să le vadă
Așa cum au fost
Sau vor fi?
Lucrurile deschise ca scoicile
Dezvăluind tandreţe,
Dar simpatia mea,
Mângaierea mea care se apropie,
Ca prin descântece
Le-a distilat:
Ca și cum revărsate din pahar,
Fără cochilii,
Una prin alta
Transparent, se conturează.
x
Timpul se stratifică
de Juris Kronbergs
(Cafeneaua Le Chien Andalou, Riga)
Ziua trece cu miros de tutun
Ploaie. Difuzor
În care se aude muzică veche de film
Astăzi este aniversarea Nostalgiei
Zilele care au trecut vin ca oaspeții nepotriviți
Timpul îți frunzărește jurnalele
intime nescrise încă
Tu frunzărești timpul ca și cum ar fi
un ziar în care cerneala nu a ținut
(traduse din franceza si engleza dupa versiunile aparute in revista online Latvian literature )
Acolo unde este bine, acolo este patria.
Acest dicton e interpretat adesea in cheie joasa: « deviza celor care, pentru avantaje materiale, pierd sentimentul respectului şi al dragostei de ţară ».
Si totusi…
Acolo unde iti este bine, acolo iti este patria. Cum te-ai putea simti acasa acolo unde iti este rau?
Dar binele si raul sunt interioare, nu exterioare.
Binele creste in inima ta atunci cand oamenii apropiati iti deschid ochii asupra lucrurilor frumoase ale lumii, frumusete pe care nici o rautate efemera nu o mai poate strica.
Binele creste din capacitatea de a admira oamenii dimprejurul tau. Si daca vezi la acesti oameni sentimentul datoriei fata de altii, te simti si tu dator fata de cei care iti daruiesc astfel cel mai important lucru: inceputul unei povesti cu sens.
Nu sunt mândru ca sunt român. Mândria e un fel de a-ti ciopli idoli dupa chipul si asemanarea ta. Nu vreau sa particip la un astfel de cult.
Simt insa ca sunt dator unor oameni foarte diferiti care au crezut si cred intr-un proiect numit România. Acest proiect a fost unul care a creat caractere, modele, povesti de viata pline de miez.
Sunt recunoscator oamenilor care m-au facut om. Cerul lor e si cerul meu, pamantul lor e si pamantul meu.
Si mi-e bine. Nu in fiecare zi.
Acolo unde imi este bine, acolo imi este patria.
Am apreciat si mai mult metafora lui Peter Tyrer despre culorile depresiei (pe care am prezentat-o in articolul Cameleonul depresiv) dupa ce ieri am putut vedea patru situatii de viata descrise in culorile tristetii. Tristete care mai trece din cand in cand hotarul cu depresia. Depresia comuna, aceea careia Tyrer ii atribuie culoarea « gri de gradina ». Cameleonul cenușiu de grădină.
Intr-una dintre aceste intalniri cu tristetea din ziua de ieri am invatat ceva important – că depresia pate fi perceputa ca un mod peiorativ al tristetii (am scris despre asta aici).
DAN GHENEA 