A început să muncească. S-a îngrijit de noi. S-a dăruit cu pasiune si responsabilitate profesiilor pe care le-a practicat. Felul acesta de a fi mi s-a părut extraordinar. Singurul lucru pe care mi l-a cerut înainte să ne căsătorim a fost acela că trebuie să înteleg că poartă doliu pentru tara lui. Pentru ceea ce se întâmplase cu tara lui odata cu abdicarea fortată. «Deci nu mai iesim la petreceri zgomotoase, la marile cocteiluri, nu mai mergem la cazinouri, nu iesim in locuri în care se pot ivi scandaluri mai mici sau mai mari, pentru că tot timpul gândurile mele se îndreaptă către tara mea.» Iar eu am acceptat aceste conditii, pe care le-am considerat cu adevărat frumoase si mărete. Si astfel ne-am dus existenta. »

(Regina Ana, citată de Doina Uricariu in Maxilarul inferior)