Auteur : Dan Ghenea
Oradea: « o reala evolutie pro-monarhie »
Am aflat ca va avea loc evenimentul [dezvelirea statuii Reginei Maria la Oradea] si am reusit sa-mi ajustez programul din timp, pentru a putea participa. Asta inseamna ca s-a facut publicitate si s-a vrut sa se afle, nu ca altadata cand aflam dupa sau nu aflam deloc .
Ziua a fost placuta, insorita si cu o pronuntata nota de distinctie .
Lume de tot felul: oameni din vechea generatie, eleganti, cu flori in mana; bunici si parinti cu copii de mana; personalitati marcante ale orasului; copii si foarte multi tineri, clase intregi ale unor scoli, cadre didactice, armata si politia cu tot tacamul si politicieni; era prezenta toata « floarea politica ». ceea ce nu e putin lucru.
Oamenii s-au mai desteptat, s-au mai informat ori au citit istorie, dar cu certitudine exista o reala evolutie pro-monarhie. Avem un primar liberal cu reale intentii bune si asta face bine orasului. Evenimentul a fost incadrat in manifestarile dedicate Zilei Orasului ceea ce spune ca era de insemnatate maxima. Lucrurile sunt aranjate de cei de sus, dar si cei de jos mai inteleg si ei cate ceva – concluzia asta am tras-o ascultand o discutie de oameni simpli, la fata locului.
Senzatia per total a fost una de bucurie, de inaltare sufleteasca, de SPERANTA.
(corespondenţă de la Oradea, de la Gabi, bună prietenă a acestui blog)
Nimic nou sub soare
Cand Umberto Eco lansa, cu mare succes, conceptul de « operă deschisă » (Opera aperta, 1962), trecusera deja mai mult de opt secole din ziua in care Marie, zisa « de France », îi scria protectorului sau, Henric al II-lea Plantagenet, Duce al Normandiei si Rege al Angliei, in prologul culegerii ei de poeme epice muzicale (lais):
Eco defineste astfel opera deschisa:
« […] autorul oferă interpretului o operă de terminat. El ignoră in ce fel anume aceasta se va realiza, dar stie că va rămane opera sa; la capătul dialogului interpretativ, se va concretiza o formă organizată de un altul, dar o formă al cărei autor rămâne tot el. Rolul său constă în a propune possibilităti deja rationale, orientate si dotate cu anumite exigente organice care le determină dezvoltarea ulterioară. »
Mie mi se pare ca Marie spune acelasi lucru, doar ca mult mai frumos.
In plus, are constiinta clara ca nu spune o noutate, ci face o trimitere care sare in ochi (si rasuna in rime in urechi), la Priscian – un autor care facuse cu sapte secole inainte de timpul Mariei o exemplificase ce inseamna opera deschisa dedicand o scriere ampla primelor 12 (!) versuri din Eneida, scrisa de Virgiliu cu alte cinci secole inainte.
Eco poate fi pus printre redescoperitorii operei deschise. Si ar fi fost bine sa aiba si mai mult succes; poate atunci am fi auzit mai rar prin orele de literatura teribila intrebare « Ce a vrut sa spuna autorul? » Iar sumarul teoriei in versuri de Marie de France acompaniate la harpa (asa cum se obisnuia la curtea Plantagenetilor) cred ca ar prinde chiar si la clasa a cincea.
Deschideri memorabile
“One day in the middle of the twentieth century I sat in an old graveyard which had not yet been demolished, in the Kensington area of London, when a young policeman stepped off the path and came over to me.” (Muriel Spark – Loitering with Intent)
Am vazut pe net topuri de 5 / 10/ 20 / 100 « cele mai bune » prime rânduri de roman. Nu ma gandisem la un asemenea top. Oricum, o singura data m-a izbit atat de puternic primul rand incat sa-l retin din prima si mai durabil decat oricare vers pe care l-am stiut vreodata:
« Intr-o zi din mijlocul secolului al douazecilea stateam intr-un vechi cimitir care nu fusese inca demolat, in zona Kensington din Londra, cand un tanar politist se abatu din drum si veni catre mine. »
Am citit apoi tot ce mi-a cazut in mana din Muriel Spark. Scrie bine, scrie inteligent, scrie cu spatii mari (pentru imaginatia cititorului) intre randuri. Un fel de stranepoata a lui Jane Austen.
Nici din celelalte carti ale lui Muriel Spark, nici de la alti autori nu mi-au mai ramas insa gravate in memorie inceputuri memorabile.
Poate imi mai propuneti domniile voastre cateva.
Tratamentul « verde » al depresiei
Depresia a devenit intr-adevar o criza globala. Si nu pentru ca nu exista tratamente eficiente – exista, dar eficienta lor in lumea reala este mult diminuata printr-un zid de prejudecati si false solutii. Doar intre o treime si o jumatate dintre cei care sufera ajung sa foloseasca metode adecvate de abordare a depresiei.
Exista psihoterapii eficiente, exista tratamente medicamentoase eficiente si exista metode de prevenire eficiente.
Unul dintre cele mai mari obstacole in calea revenirii este tocmai ideea ca depresia nu e o boala, ci o slabiciune de caracter. Cel care sufera nu spera sa poata fi ajutat cu intelegere, ci judecat sau, in cel mai bun caz, « incurajat » cu un « trebuie doar sa vrei ».
In brosura publicata cu ocazia Zilei Mondiale a Sănătăţii Mintale, cel mai bine scris material mi s-a perut cel intitulat « Cum poti ajuta un cunoscut care sufera de depresie ». Sunt punctate 5 moduri in care pot contribui la revenirea din depresie a unei persoane apropiate:
- înţelegerea depresiei
- sprijinirea persoanei suferinde pentru a urma un tratament eficient
- recunoasterea semnelor de alarma pentru riscul de suicid
- ajutor pentru activitatile de zi cu zi
- sustinere pentru mentinerea unui program de activitati al persoanei afectate
(traducerea integrala a fisei Helping Someone You Know With Depression o gasiti aici)
Se vorbeste mult (si uneori pe buna dreptate) despre nocivitatea medicamentelor sau despre ineficienta psihoterapiilor. Dar mai nocive si mai generatoare de ineficienta sunt prejudecatile de negare a bolii, de judecare si marginalizare a persoanelor suferinde, de refuz al ajutorului (cu motivul « doar tu poti si trebuie sa-ti rezolvi singur problemele).
Daca vrem o abordare mai naturala, mai « verde », a depresiei, putem incepe de aici: sa invatam sa-i ajutam cu adevarat pe cei care sufera. Si cum sansa de a avea cel putin un episod depresiv de-a lungul vietii este de circa 17%, cel putin una dintre persoanele apropiate va avea nevoie de ajutor.
Regina Maria a fost azi în inima României
Cred ca alegerea vestimentară pe care a făcut-o ASR Principesa Margareta a României pentru participarea la aniversarea a 90 de ani de la Încoronarea de la Alba-Iulia este şi o reverenţă faţă de prima Regina a României Mari. Regina Maria, pe atunci Principesă Mostenitoare, a purtat în 1906, la aniversarea a 40 de ani de domnie ai Regelui Carol I un veştmânt de cap asemănător.
Ură = iubire ?
Exista o companie care, in loc sa-si ceara scuze pentru o campanie mizerabila, vrea sa ne convinga de ecuatia din titlu.
Incercati sa tastati in bara de adresa http://www.uraste.ro; dati enter si … surpriză: se deschide http://www.iubeste-i.ro
Cu aceasta ocazie ati aflat numele companiei, care este, pentru mine, de acum incolo, pe lista neagra.
Lacomie, ignoranta si cinism se gasesc din belsug in continuare pe situl companiei respective.
Iata un exemplu de publicitate care nu este numai imorala ci si ilegala, chiar si in România:
« Fumezi, nu te alimentezi corespunzator, dormi putin, traiesti zilnic in stres sau suferi de diabet? Acidul alfa lipoic este aliatul tau de pret fiindca previne degradarea neuronala prin efectul sau puternic antioxidant. »
Nimic despre lasatul de fumat, despre gestionarea stresului, sau despre tratamentul diabetului in cuprinsul articolului – nu, tot ce ai de facut este sa cumperi produsul lor. In termeni legali – publicitate inselatoare, in termeni morali – exploatarea nerusinata a vulnerabilitatilor.
Ieşit-a semănătorul
I say: take no thought of the harvest,
But only of proper sowing. (T.S. Eliot – Choruses from the Rock, 1934)
(Îţi spun: să n-ai în gând culesul,/ Ci doar semănătura cumsecade)
(Multumesc, Eugen!)
DAN GHENEA 