Auteur : Dan Ghenea

Oameni şi cărţi


« Um país se faz com homens e com livros » (Monteiro Lobato)

« O ţară se face cu oameni si cărţi ».  Aveţi o definiţie mai bună?

Ce fel de oameni au gândit România? Ce cărţi au citit şi ce cărţi au scris? Ce cărţi le-au dat copiilor lor să citească?

La urma urmei, nu e obligatoriu să ai o ţară. Dar e obligatoriu să ai o memorie. Memoria lucrurilor văzute cu ochii şi cu ochii minţii. Larg deschişi pe paginile unor cărţi fundamentale.

O ţară se face cu oameni si cărţi? Si dacă nu, cum arată o ţară fără cărţi?

Careul final


Iata si finaliştii CPR:

Otilia Cazimir

Ion Minulescu

Adrian Păunescu

Octavian Paler

Urmeaza votul. Propuneti expresii poetice de maxim 7 cuvinte care sa ii reprezinte in finala.

Lumină lină


Hristos a înviat!

Pentru toţi oamenii; pentru că toţi poartă înlăuntrul lor, acoperită, dar nestinsă, lumina zilei a şasea.

Poate că asta e semnificaţia învierii: lumina să se reverse în afară, iar trupul să devină interior.

Să primim cu pace lumina lină a zilei întâi a învierii.

Noaptea din Grădina Ghetsimani


« Şi El s-a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, şi îngenunchind, se ruga. Zicând: Părinte, de voieşti, treacă de la Mine acest pahar. Dar nu voia Mea, ci voia Ta să se facă. Iar un înger din cer s-a arătat Lui şi-L întărea. Iar El, fiind în chin de moarte, mai stăruitor se ruga. Şi sudoarea Lui s-a făcut ca picături de sânge care picurau pe pământ. Şi, ridicându-se din rugăciune, a venit la ucenicii Lui şi i-a aflat adormiţi de întristare. » (Evanghelia după Luca)

« Adormiti de intristare » este expresia pe care am remarcat-o pentru prima dată astăzi.

Singurul evanghelist la care apare această formulare este Luca. Traditia sustine că Luca era medic.

Ma gândesc dacă nu cumva medicul Luca (singurul care le găseste o scuză apostolilor adormiti) avea in minte analogia cu amortirea, epuizarea si lipsa de speranta a persoanelor atinse de depresie (melancolie, cum i se zicea in medicina antică).

Rimează cu această interpretare si faptul ca remediul pe care li-l prescrie de trei ori Învăţătorul este rugăciunea; ori rugăciunea presupune sperantă, iar inspirarea sperantei este prima nevoie in depresie (lipsa de sperantă este, de altfel, simptomul cel mai strâns corelat cu riscul suicidar).

Socrate la cizmărie


« Simon era cetăţean atenian şi cizmar. Când Socrate începu să vină în atelierul lui şi să discute cu cineva, el se obişnui să însemne tot ceea ce putea să-şi amintească. Aceasta-i pricina pentru care oamenii au numit dialogurile lui Dialoguri cizmăreşti. Aceste dialoguri sunt în număr de treizeci şi trei[…] Ni se spune că el, cel dintâi, a pus conversaţiile lui Socrate sub formă de dialog. Pericle îi făgădui să-l sprijine şi-l rugă să vină la el, dar răspunsul lui fu : «Nu vreau să-mi vând libertatea de vorbire».«  (Diogenes LaertiosDespre vieţile şi doctrinele filosofilor)

Aşadar, înainte de Platon, un cizmar a inventat dialogurile socratice. Nu şi-a lăsat meseria pentru a dobândi faimă de de filosof , iar când a dobândit aceasta faimă nu a folosit-o ca să obţină puterea, ci pentru a-şi păstra libertatea. Simon şi-a cultivat gândirea pentru a-şi spori libertatea şi a se păzi de lipsa de măsură.

Cetăţean, atenian, cizmar. Liber, cultivat, profesionist. Cu astfel de oameni poate prospera o democraţie.

Nu psihologii au inventat psihoterapia


Prima data, psihoterapia a fost inventata de un medic. El sustinea ca psihoterapia este parte integranta a tratamentului medical si ca poate fi practicata cu succes doar de cei mai buni medici. Pe atunci psihologii erau filosofi si nu aveau nevoie de subiecti reali pentru a sustine speculatii elaborate in stil clasic sau romantic pe tema « caracterelor ».

A doua oara, psihoterapia a fost inventata de un neurolog care a botezat-o psihanaliza. Pe atunci psihologii erau ocupati cu noua jucarie a experimentelor si masuratorilor.

A treia oara … Dar sa-l lasam chiar pe Carl Rogers sa ne spuna cum stateau lucrurile:

« In aceasta perioada am inceput sa ma indoiesc ca sunt psiholog. Universitarii din Rochester afirmau fara echivoc că activitatea pe care o desfăsuram nu era psihologie si nu erau interesati sa predau la facultatea de psihologie. Am mers la intruniri ale Asociatiei Psihologilor Americani si am constatat ca sunt pline de lucrari despre procesele de invatare la sobolani si experimente de laborator care nu pareau sa aiba vreo legatura cu ceea ce faceam eu. Asistentii sociali de psihiatrie pareau insa sa vorbeasca aceeasi limba cu mine, asa ca am inceput sa activez in cadrul profesiei de asistent social[…] »

Se intampla pe la mijlocul secolului XX.

Am facut cateva fise de lectura din Rogers aici

Jos pălăria!


Pe 27 martie / 9 aprilie 1918. Basarabia s-a unit cu România.

Cu o Românie care tocmai semnase Pacea de la Bucuresti, prin care isi recunostea infrangerea militara in fata Puterilor Centrale. Bucurestii, capitala teoretica a tarii erau inca sub ocupatie; ofiterii bulgari isi luau cafeaua la Capsa.

Cu o Românie săracă, bolnavă de tifos si invinsă s-a unit Basarabia; nu la bine si-a reafirmat românitatea, ci la greu. Jos pălăria!

Si daca mai exista un loc in secolul XXI unde respectul adevarat fata de culorile nationale se manifesta fara rezerva, acel loc, iata, e tot Basarabia. Prima care s-a unit si ultima care se va despărti de România.

Spaima de absolut


« Dar Levin nu-l putea socoti prost, fiindcă Sviajski era fără îndoială nu numai foarte inteligent, dar era şi un om extrem de instruit, care-şi purte erudiţia cu nespusă modestie. Nu exista niciun domeniu care să-i fie străin. Nu-şi arăta însă cunoştinţele decât atunci când era nevoit. Cu atât mai puţin l-ar fi putut privi ca pe o secătură, deoarece Sviajski era, fără îndoială, un om cinstit, bun şi inteligent, care desfăşura în permanenţă, cu însufleţire şi voie bună, o activitate foarte preţuită de toată lumea şi care nu făcuse desigur, niciodată, vreun rău nimănui.

Levin încerca zadarnic să-l înţeleagă. Sviajski şi viaţa lui erau pentru dânsul o enigmă vie.

Erau prieteni buni şi de aceea Levin îşi îngăduia să-l descoasă pe Sviajski, tocmai ca să pătrundă sensul vederilor sale asupra vieţii, dar nu izbutea niciodată. Ori de câte ori încerca să pătrundă dincolo de încăperile din mintea lui Sviajski ale căror uşi erau deschise pentru toţi, Konstantin Dmitrici [Levin] observa că acesta se cam încurca, privirea lui Sviajski vădea o spaimă abia zărită, de parcă se temea ca Levin să nu-l înţeleagă cumva, şi de aceea i se împotrivea binevoitor şi cu voioşie. » (Lev Tolstoi – Anna Karenina)

Am recitit şi am transcris acest pasaj pentru că mi l-a readus în atenţie, sub o noua lumină, lectura comentariului părintelui profesor Alexander Schmemann la rugăciunea Tatăl Nostru.

« Cea mai teribilă trăsătură de caracter a omului este aceea de a se ascunde mereu de tot ce i se pare prea entuziast şi semnificativ din punct de vedere spiritual. E ca şi cum, într-un mod subconştient, am alege să fim meschini şi triviali pentru că e mai uşor să trăim aşa.[…]

Într-adevăr, o mare parte din forţa noastră interioară se îndreaptă spre înnăbuşirea vocii lăuntrice care ne cheamă la o întâlnire cu absolutul. » (Alexander Schmemann, op. cit.)

Adaugă viaţă anilor


« Good health adds life to years » (O buna sanatate adauga viata anilor) este varianta engleza a devizei sub care se desfasoara in acest an Ziua Mondiala a Sanatatii (marcata, incepand din 1950, pe 7 aprilie – pe 7 aprilie 1948 a fost infiintata  Organiztia Mondiala a Sanatatii). In franceza: « Une bonne santé pour mieux vieillir » (O sanatate buna pentru a imbatrani mai bine). In spaniola: « La buena salud añade vida a los años » (Sanatatea buna adauga viata anilor). Pe situl Ministerului Sanatatii (adica al Bolii) gasim o traducere lemnoasa: « O stare bună de sănătate adaugă viaţă anilor – vârstnici sănătoşi, activi şi fericiţi! ».

O sa ziceti ca am chef sa caut nod in papura si ma leg de stil. Stilul este insa cel mai mic pacat al celor care decid politicile de sanatate. Acestia au ramas undeva la nivelul anilor ’70 -’80 si vorbesc in continuare mai mult despre boala decat despre mentinerea sanatatii (am scris, tot azi, despre asta). In plus, nici nu prea stiu ce se petrece in tara, la nivelul ONG-urilor care incearca sa ofere conditii pentru a adauga calitate anilor de viata la varsta a treia.

De exemplu, Fundatia Principesa Margareta desfasoara de ani buni programe intergenerationale, exact pe ideea pe care a propus-o Organizatia Mondiala a Sanatatii incepand cu 2005 – puntea intre generatii (nota: programele Fundatiei au inceput anterior acestei date, pot fi deci considerate ca experiente inovatoare la nivel european).

Stat nu avem. Sa speram ca putem refonda o comunitate, o societate a unor oameni carora le pasa unii de altii. Sa avem grija de parintii si bunicii nostri.

Ministerul Bolii si Ziua Mondiala a Sănătătii


Deviza sub care se desfasoara anul acesta Ziua Mondiala a Sanatatii este « O sănătate bună adaugă viată anilor ».

Ministerul Sanatatii nu a pierdut nici anul acesta ocazia sa se afirme ca Minister al Bolii, si inca unul care nu-si asuma nici o raspundere, lasand grija intregii actiuni tocmai pe umerii celor pe care se presupune ca ii serveste.

Ca sa nu mai vorbim de stilul mesajului. Ce ziceti de utilitatea unui sfat de genul « Combateti depresia »? Dar de adecvarea unui mesaj care ne indeamna sa ne mentinem « valori scazute ale LDL colesterolului »? Dati clic pe acest CD – sorcova pe un camp batut de soare si veti vedea cum se pot bate campii (fara gratie) la Ministerul Bolii, chiar si in Ziua Mondiala a Sanatatii.