Catégorie : Carti

Aimez – vous le français ?


Iubesc franceza ca vehicul al conversatiei rafinate. Daca doriti o mostra de exceptie puteti urmari un episod din Plaisir de France, cu un interviu luat de Frédéric Mitterand Principesei Margareta si Principelui Radu (aici, aici, aici si aici)

Iubesc muzicalitatea francezei. Ma ajuta sa vad viata in roz, uneori. Iar alteori sa simt câte o vara indiana.

Imi place taietura geometrica a verbului poetic francez.

Le Poète est semblable au prince des nuées
Qui hante la tempête et se rit de l’archer ;
Exilé sur le sol au milieu des huées,
Ses ailes de géant l’empêchent de marcher. 

Iubesc o limba in care eleganta demonstratiei se combina cu intuitii fulgeratoare.

« Dans les phrases du Temps les hommes s’insèrent comme des virgules, tandis que, pour l’arrêter, tu t’es immobilisé en point. » (E.M. Cioran – Syllogismes de l’amertume)

Sunt filme franceze pe care le pot iubi pour la vie. De pilda acel uluitor Cyrano de Bergerac cu Gerard Depardieu in rolul titular.

Iubesc limba franceza pentru ca a fixat in cuvinte (pastrand astfel macar amintirea lor vie) un savoir-vivre et une joie de vivre, combinând ascutimea spiritului cu finetea trairii.

Mai multe despre Ziua Francofoniei, inclusiv programul manifestarilor din România, pe www.20mars.francophonie.org

Cu iubirea la supermarket


Iubirea vinde. Sexul nu mai vinde. Si, de fapt, si atunci cand sugestiile sexuale cresteau vanzarile, cresterea s-a dovedit a fi datorata mai mult controverselor iscate de acest gen de publicitate decat incitarii sexuale. Cand sexualitatea explicita s-a banalizat, efectul pe vanzari a devenit nul, iar in unele cazuri a devenit negativ.

Si frica vinde.

Publicitatea de succes activeaza zone ale creierului similare celor activate in cursul experientelor religioase.

Publicitatea subliminala nu functioneaza. Cea implicita, da.

Sunt doar cateva lucruri pe care le-am aflat sau mi-au fost confirmate cu probe stiintifice in aceasta dupa-amiaza. Citind pe nerasuflate cartea Buyology de Martin Lindstrom. Cumparatologia (aparuta recent si in româneste, pastrand insa titlul original) e si utila, si interesanta si  foarte lizibila.

Iubirea – jazz divin într-o lume minunată


Acum 500 de ani, Michelangelo termina lucrul la pictura Capelei Sixtine, chiar in ziua in care implinea 37 de ani.

Cum pagina unui blog nu poate reda geniul de pictor sau de sculptor al lui Michelangelo, voi reproduce un fragment care ilustreaza geniul poetic al aceluiasi om exemplar al Renasterii.

E cu putinţă-a nu-mi mai aparţine?/ O, Doamne, Doamne, Doamne, cine/ din sinea mea mă scoate/ şi, mai de-aproape, poate/ mai mult, asupra mea, ca mine?/ O, Doamne, Doamne, Doamne, cine/ intrând prin ochi e-n stare/ în inimă să-apară?/ Amor, ce-i asta oare,/ că nu m-atinge, dară/ în loc prea strâmt, lăuntric, stă să crească?/ Şi dacă dă pe-afară?

( Michelangelo – Poezii, în traducerea lui C.D. Zeletin)

Traducerea apartine unui alt om de esenta renascentista, trimis insa de cel care imparte daruri sa aiba grija de lumini in timpul nostru de specializari inguste. C.D. Zeletin a fost pentru mine un luminator si ramane pentru mine un exemplu indubitabil ca omul poate continua sa fie frumos si bun in timpuri intunecate. Despre Profesorul Constantin Dimoftache (numele din acte al poetului C.D. Zeletin) voi scrie mai mult la rubrica Admiratii.

Acum 99 de ani a fost inventat cuvantul jazz. Unora le place jazzul. All that jazz. Si unii vad o lume minunata. Cu ochii iubirii.

Louis Armstrong. Ce lume minunata! Aici.

 

Leul domesticit din mintea noastră


« Toti devenim cu fiecare zi un pic mai nebuni si fiecare sufera de o nebunie diferita. Acesta este motivul pentru care ne intelegem atat de prost unul pe altul.[…] Nebunia e un leu furios locuind in fiecare craniu. Cu nici un pret nu trebuie ucis. E suficient sa fie identificat si imblanzit. Leul dumneavoastra domesticit va va calauzi mult mai departe decat orice maestru, orice scoala,  orice drog, sau orice religie. Dar, ca si cu orice sursa de putere, exista riscul de a te juca prea mult cu propria nebunie: uneori leul, supravoltat, se intoarce impotriva celui care voia sa-l imblanzeasca. » (Bernard Werber – Le jour des fourmis )

Cum vi se par aceste definitii ale nebuniei, pe care Bernard Werber le pune intr-o asa-zisa Enciclopedie a cunoasterii relative si absolute ?

Puteti vota pentru primele 3 grupe in Turneul Final al Campionatului Poetilor aici

Maladia stărilor sufleteşti la furnici


   « De obicei furnica nu se gândeşte niciodata la trecut, şinici la viitor, de atminteri. Ea nu este în general nici măcar conştientă de existenţa sa ca individ. Nu are notiunea de « eu », de « al meu » sau de « al tău ». Ea nu se realizează decât prin intermediul comunităţii. Cum nu există conştiinţă de sine, nu există nici teama de propria moarte. Furnica ignoră angoasa existenţială.

    Dar se produsese o transformare in [furnica soldat] numarul 103 683. Călătoria sa la capătul lumii făcuse să se nască în ea o micuţă conştiinţă a lui « eu », desigur încă rudimentară, dar deja foarte penibil de asumat. De cum  începe să se gândească la sine, se ivesc probleme « abstracte ». La furnici, asta se numeşte « maladia stărilor sufleteşti ». Ea afecteazăin general sexuatele. Simplul fapt că te întrebi: « Sunt oare lovit de maladia stărilor sufleteşti ? », arată, conform înţelepciunii mirmiceene, ca eşti deja serios afectat »  (Bernard Werber – Le jour des fourmis )

Azi am citit cu placere din acest policier SF, am mai pus o ilustrata la rubrica Admiratii  si am finalizat capitolul I din Psihiatria 201 (care va devenui in curând 202) scriind articolul Pianul cu pisici.

Cartea Recordurilor după Thales din Milet


Cea mai veche: « Divinitatea, pentru că ea este nenăscută »

Cel mai frumos: « Universul, pentru că el este opera divinităţii » 

Cel mai mare: « Spaţiul, pentru că el le cuprinde pe toate »

Cel mai iute: « Spiritul, pentru că  el aleargă  pretutindeni »

Cea mai tare: « Necesitatea, pentru că  ea domneşte peste toate »

Cel mai înţelept: « Timpul, pentru că el descoperă  toate »

Cel mai greu : « A se cunoaşte pe sine »

Cel mai uşor: « A da sfat altuia »

(după Diogenes Laertios – Despre vieţile şi doctrinele filosofilor; exista ca e-book gratuit)

Butoiul lui Diogene


      « Aşa e, singurătatea nu e o binefacere. Ea îţi cere mereu sacrificii. Nu se satură niciodată  să-ţi pretindă. Si chiar în forma ei necesară are ceva pervers: fiindcă îţi ia înainte de a-ţi dărui. Or, aşa ceva riscă să facă din tine un om de gradul doi, dacă nu găseşti înlăuntrul tău destulă dragoste care să te apere de pericolul închistării, încât îl înţeleg foarte bine pe Diogene. Ceea ce face el nu e , după părerea mea, un capriciu. El are nevoie şi de butoiul său şi de piaţa publică, deoarece are nevoie şi de sine şi de lume. Si nu pe rând, ci în acelaşi timp. Într-o formă simplă, atât de simplă încât unii nici n-o inţeleg. Diogene ne atrage atenţia că adevărata cunoaştere de sine nu are loc în afara lumii, ci în mijlocul ei, nu e o renuntare la viaţă, ci o încordată căutare a izvoarelor ei. Unde să-şi ducă butoiul?    Într-un deşert?  Ce sens ar avea un butoi gol  într-un deşert? În schimb, într-o piaţă publică vorbele « caut un om » se lămuresc brusc. Omul la care se referă Diogene se afla înlăuntrul celui care-l caută! Numai amatorii de anecdote, care se opresc la amănunte, la faptul ca Diogene umblă ziua in amiaza mare cu felinarul aprins şi locuieşte într-un butoi, văd  în el un extravagant, un original sau un înţelept nu tocmai zdravăn la minte, în loc să observe ce tâlc au ciudăţeniile lui: că drumul spre adevărul nostru cel mai adanc, unde pâlpâie lumina vieţii noastre, e la fel de anevoios ca drumul unui mistic spre Dumnezeu »

(Octavian Paler – Viata ca o coridă)

In seria Admiratii am postat  Admiratii (2): Volumul aproximativ al butoiului.

Andrei Rubliov


Sa zicem ca a murit pe 29 ianuarie 1430. Anul ar putea fi si 1427, dar ce mai conteaza anul intr-o eternitate.

Icoana Sfintei Treimi  pictata de Andrei Rubliov a devenit canonica de multa vreme in Biserica Ortodoxa, cu  mult timp inainte ca autorul insusi sa fie trecut in rândul sfintilor (in 1988). De altfel Rubliov nu s-a considerat niciodata creator, ci mână a Sfântului Duh.

Icoana se afla azi in Galeriile Tretiakov din Moscova. Nu cred ca asta sa-i placa Sf. Andrei Rubliov. Manastirea pentru care a pictat icoana mai are doua copii târzii (una dintre ele facuta, in mod remarcabil, in anii 1926-1928, in anii prigonirii Bisericii Ruse de catre puterea sovietica).

Filmul unui alt Andrei (Tarkovski) despre iconograful Sfintei Treimi – aici.

Mai multe despre simbolistica Troitei  – in cartea calugarului benedictin Gabriel Bunge (trecut in 2010 la ortodoxie)

Cunoaşte – Bucură-te de viaţă – Trăieşte mai bine


« Apariţia în limba română a cărţii Cunoaşte – Bucură-te de viaţă – Trăieşte mai bine, carte redactata de prestigiosul Institut de Psihiatrie Socială Ludwig Boltzmann din Viena, făcut celebru de Prof. Dr. Heinz Katschnig şi de Prof. Dr. Michaela Amering, de la Departamentul de psihiatrie şi psihoterapie al Universităţii de Medicina din Viena, ar trebui să constituie un eveniment deosebit. Dincolo de aspectul strict profesional, este o carte despre oameni şi omenie, un exerciţiu uman, care îndeamnă cu insistenţă la efortul de sporire a calităţii vieţii, la şanse ce se pot oferi oricăruia de a se bucura mai mult de viaţă.

Cine mai păstrează în minte vechea sintagmă stigmatizatoare a  « nebunului » de care ar trebui să te fereşti, are ocazia sa constate că cei ce au trecut psihotice –  inclusiv de tip schizofren -chiar dacă au rămas marcaţi, sunt oameni obişnuiti ce trăiesc firesc printre noi, îşi pot dezvolta continuu preocupările, îşi pot  îmbogăţi continuu viaţa. » (din Cuvântul înainte scris de Prof. Dr. Mircea Lăzărescu, membru de onoare al Academiei de Ştiinţe Medicale, pentru aceasta carte)

Cartea este disponibila prin comanda de la Mediamed, pretul acesteia fiind de 50 RON. Daca sunteti interesati de achizitionarea acesteia, puteti sa o contactati pe doamna Monica Roman (Monica Roman: monica.roman@mediamed.ro). Si inca 2 optiuni de comanda a cartii:
1) libraria Prior Books – http://ebookshop.ro/product.php?productid=26581 sau
2)  site MediaMedPublicis – http://www.mediamed.ro/portofoliu.php?cid=17&language=romanian&pub=0

 

Sfârşit de capitol


« Pentru a determina calitatea unei democratii nu trebuie «sa fii cineva». Celebrul judecator american Louis D. Brendeis are dreptate: «Functia politica cea mai importanta este aceea de simplu cetatean». A nu lua in serios aceasta functie poate conduce la dezastru si la cea mai grava dintre demisiile morale cu putinta.[…]

Exista drepturi si raspunderi care pot fi delegate. Exista insa si cele care nu pot fi trecute in seama altcuiva sub nici un chip. Nu poti urî sau iubi prin procura. Tot asa, nu poti sa delegi anumite raspunderi cetatenesti. Ideea ca iti indeplinesti  obligatiile de cetatean doar pentru ca in ziua alegerilor votezi este falimentara.[…] Alesul trebuie sa simta, in fiecare clipa, ca nu exista fara vointa celui care l-a ales. »

(Cetatean vs Locuitor,  in Absurdistan – o tragedie cu iesire la mare de Dorin Tudoran)

Un capitol se incheie. Depinde de noi cum il scriem pe urmatorul.