Romanul « O dimineaţă la vânătoare », de Ligia Ruscu, e senzaţional. A apărut în vara aceasta şi se poate spune că este un dublu debut – al autoarei (care, la 47 de ani, intră în literatură cu o lovitură de maestru) şi, deşi vi se va … Continuer la lecture de Un roman cum nu mai avem altul
Fiinţe mărunte de A.P. Cehov „Mult stimate domn, părinte şi binefăcător! » îşi compunea funcţionarul Nevârazimov scrisoarea de felicitare către şeful său. „Vă doresc să petreceţi atât această zi de Paşti, cât şi cele multe ce vor urma, în plină sănătate şi belşug. Doresc şi familiei … Continuer la lecture de Nu râvni la ce ai dat pe două ruble
« Ura este o forma prelungita de sinucidere. Din ură nu creste nimic. Ea este sterilă.” (Mihai I al României)
Răufăcătorul de A.P. Cehov În faţa judecătorului de instrucţie stă un mujic mic de stat, numai pielea şi osul, în rubaşcă de pânză groasă şi nădragi peticiţi. Obrazul lui năpădit de peri şi ciuruit de vărsat, ochii ce abia i se văd de sub sprâncenele … Continuer la lecture de Să nu-ţi faci năvod cu piuliţe
Va fi un raft Cehov la Biblioterapie. Deocamdată am găsit material pentru un decalog patetic. Scriitorul de A.P. Cehov În odăiţa din spatele prăvălioarei sale, negustorul de ceai Erşakov, om tânăr, dar cam ofilit, îmbrăcat după ultima modă şi care se vedea că dusese o … Continuer la lecture de Nu minţi pe bani puţini
Este mai bine sã fii o fiinţã umanã nemulţumitã decât un porc mulţumit; mai bine sã fii Socrate nemulţumit decât un idiot mulţumit. Iar dacã idiotul sau porcul au o opinie diferitã, aceasta este pentru cã ei cunosc doar o faţetã a problemei; ceilalţi cunosc, … Continuer la lecture de Gând de duminică (7)
Nu se putea ceva mai nimerit decât Cehov într-o aşa duminică. După o săptămână plină de vorbăria postelectorală, Anton Pavlovici mă aduce cu picioarele pe pământ. Cu blândeţe, ca un doctor ce ştie prea bine beteşugurile firii, dar şi cu o precizie chirurgicala a scriiturii. … Continuer la lecture de Fură ceva mai puţin
Substantivul « intelectual » e un cuvânt recent în franceză – originea lui poate fi documentată la sfârşitul secolului al XIX-lea, în timpul procesului Dreyfus. A fost folosit pentru a-i denumi pe dreyfusarzi – Émile Zola (scriitor – iniţiatorul curentului naturalist în literatură – şi jurnalist), Georges … Continuer la lecture de Dumnezeu nu poartă ochelari*
Cuvintele noastre nu pot crea universul, ci doar mici cocioabe şi fapte foarte neînsemnate. Sunt însă o mulţime de oameni care nu pot face niciodată nimic cu vorbele lor. Alţii fac numai lucruri negative cu vorbele lor, numai strică ce au făcut alţii. (Arsenie Boca … Continuer la lecture de Gând de duminică (4)
ORIZONTAL 1. Gaspar, Melhior, Baltazar, de Michel Tournier, e o carte care se citeşte uşor, ca o poveste. Şi e la fel de profundă ca poveştile cele mai bune. « Voiam să mă ridic când, deodată, o boare înmiresmată a trecut printre ramurile de terebinţi. Apoi, … Continuer la lecture de Cuvinte încrucişate (5): Împărăţia şi pribegia
DAN GHENEA 