Catégorie : Regalitate

Întâlnirea cu Adevărul


« Şi iată că Domnul a trecut pe lângă peşteră. Şi înaintea Domnului a trecut un vânt tare şi puternic, care despica munţii şi sfărâma stâncile. Domnul nu era în vântul acela. Şi după vânt, a venit un cutremur de pământ. Domnul nu era în cutremurul de pământ. Şi după cutremurul de pământ, a venit un foc: Domnul nu era în focul acela. Şi după foc, a venit un susur blând şi subţire. »

Asa l-a aflat pe Dumnezeu proorocul Ilie, praznuit pe 20 iulie in biserica ortodoxa. Asa l-a aflat probabil si Ferdinand I cel Loial: ca un susur blând şi subţire. Un martor ocular al ultimelor zile din viata pamanteasca a primului Rege al României Mari a vazut pe fata suveranului lumina bunatatii si a impacarii.

Ferdinand Întregitorul a lasat ca urmas un copil de 5 ani, care se va dovedi insa un rege brav, stand drept si in vantul tare si puternic si in cutremur si in focul unde nu era Dumnezeu. Din 20 iulie 1927 si pana in ziua de azi. De 85 de ani. Putem citi inca pe chipul acestui rege bunatatea, credinta si dreptatea. Si am putea sa punem la loc pe stema si in inimi Coroana si deviza: Nimic fara Dumnezeu!

Mozaic de 14 iulie


Azi nu voi scrie despre Căderea Bastiliei. Dacă as fi in Bucuresti, poate as scrie despre strada cu acest nume, care izvoraste din Piata Romană şi ajunge sa se verse in acelasi ambuteiaj de pe Iancu de Hunedoara ca si strada Roma. Căderea Bastiliei duce de la Roma la Roma (ca toate drumurile, de altfel!), la fel cum Quatorze Juillet duce (cu multe hopuri, ca si strada bucuresteana) de la « L’État, c’est Moi » la « Moi Président de la République« .

Dar in aceasta frumoasa dimineata de iulie, cu tropot de cai la fereastra, dar si cu o conexiune la internet de buna calitate, am aflat ca se face un veac si jumatate de cand Gustav Klimt a fost adus, pentru 56 de ani, in lumea in care acum stam noi, pentru o vreme.

Avem in portbagaj o umbrela pe care este imprimata o imagine avand ca motiv « Sărutul » de Klimt. Suvenir vienez drag Cristinei. Aproape ca a fost nevoie sa o folosim cand ne-am plimbat, acum doua zile, in Parcul Bruckental din Avrig. Imaginea alaturata da o idee despre asemanarea de stil cu Belvedere (acolo unde este expus « Sărutul »). Diferenta uriasa e data de lipsa de grija pentru aceasta bijuterie baroca, mic Belvedere transilvan.

O vreme, ruinele au farmecul lor. Apoi va creste peste ele iarba, ca peste casele trecute printr-un veac de singuratate.

Ora Regelui


Sâmbătă, 7 iulie 2012, la ora 13, TVR1 va transmite prima emisiune cu numele “Ora Regelui“. Programul va avea caracter săptămânal și va fi realizat, alternativ, de Marilena Rotaru, Camelia Csiki și Bogdan Șerban-Iancu.

Poate ne trezim totusi, la ora 25…

Doar adevarul ne face liberi


Sa recapitulam:

  • In 1990 a fost ales un presedinte care a felicitat minerii pentru restabilirea « linistii »
  • In 2000 am fost pusi sa alegem intre « comunistul luminat » si un autointitulat  nationalist,  megaloman pana la delir.
  • In 2004 am fost in situatia sa alegem tot intre doi comunisti, unul insa jurandu-se ca s-a facut democrat si ca va dovedi asta punand tepe in Piata Victoriei.
  • In 2009, alte masti, aceeasi piesa.

Se vorbeste mult in zilele acestea de profilul moral al demnitarilor. Va pun o intrebare simpla: puteti numi un Presedinte al Romaniei care nu a mintit? Eu cred ca nu. Si nu va amagiti: asa cum merg lucrurile, vom avea de facut alegeri din ce in ce mai absurde la capatul unor campanii prezidentiale incarcate de minciuna, impostura si coruptie.

De ce sa continuam sa alegem presedinti? Presedintii s-au dovedit a fi doar sefi de clan.

De ce sa continuam sa ne mintim? Republica se dovedeste corupta pana in maduva oaselor. Si cauza acestei coruptii este minciuna care sta la baza acestei organizari de stat. Singurul stat românesc viabil a fost Regatul. Restul e rodul ocupatiei sovietice – fizica doar ceva mai mult de un deceniu, mentala pana in zilele noastre.

Si chiar de ati mosteni republicanismul direct de la pasoptisti, intr-o situatie politica similara celei de azi, pasoptistii au sustinut fara ezitare printul strain si monarhia constitutionala, la mai putin de 20 de ani dupa zilele Guvernului Provizoriu republican de la 1848.

Revenind la timpul nostru, va mai pun o intrebare simpla: v-a mintit vreodata Regele României?

Povesti de trezit copiii


Marţi, 3  iulie 2012, în Sala Regilor a Palatului Elisabeta, Alteţa Sa Regală Principesa Moştenitoare a înmânat diplomele laureaţilor concursului internaţional « Basmele Reginei Maria », ediţia 2012.

Concursul este un proiect desfăşurat anual, din 2006, la iniţiativa Palatul Copiilor   Craiova şi Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj  în parteneriat Colegiul Naţional „ Fraţii   Buzeşti”şi Colegiul Naţional ”Carol I, şi se află sub Înaltul Patronaj al Principesei Moştenitoare şi al Principelui Radu.

Mai multe poze frumoase de la acest eveniment pe http://www.princeradublog.ro

Ziua României constitutionale


A existat o Românie constitutionala. România celor trei regi: Carol I Întemeietorul, Ferdinand I Întregitorul si Mihai I cel Credincios. E jalnic sa crezi ca poti sterge memoria a trei regi care au condus armate in razboaie si au respectat cu sfintenie Constitutia in vremuri de pace « sarbatorind » Ziua Constitutiei pe 8 decembrie – data adoptarii celei de-a patra constitutii republicane.

Ziua Constitutiei ar trebui sarbatorita, dar la 1 iulie. La 1 iulie 1866 a fost adoptata Constitutia fondatoare a României. Carol I, principele strain plebiscitat de români, facuse deja promisiunea pe care o va respecta, cu asupra de masura, timp de aproape o jumatate de veac, pana cand moartea il va desparti de natiunea care l-a ales si pe care a ales-o:

« Punând piciorul pe acest pamânt sacru, am si devenit Român … Eu va aduc un suflet loial, cugetari drepte, o vointa ferma de a face bine, un devotament fara margini catre noua Mea patrie si acel respect nezdrucinat fata de lege pe care l-am cules din exemplul stramosilor Mei. Cetatean astazi, mâine, daca va fi nevoie, soldat, voi împarti cu voi soarta cea buna, ca si pe cea rea »

Sophie de Roumanie


Situl breton al Principesei Sofia a României – aici. L-am descoperit cu placere în pauza de prânz, dupa o semnalare pe Diana Mandache’s Weblog ~ Royal History.

Dupa amiaza am avut cea de-a doua intalnire din cadrul atelierului « Ajutor pentru revenire » . Am vorbit despre gestionarea crizelor, despre prognosticul pe termen lung, despre gestionarea medicatiei si despre durata tratamentului.

Drum bun, Sir Ivor!


De pe blogul doamnei Diana Mandache aflu ca Sir Ivor Forsyth Porter e in a noua zi a calatoriei sale de dupa o viata de aproape 99 de ani. Martor si actor al unor ani cruciali din istoria României (1939 – 1945), Sir Ivor va ramane pentru mine autorul unei carti care ar trebui citita de toti cei care vor sa desparta adevarul si minciuna in legatura cu cel mai incercat rege al nostru: « Mihai I al României. Regele si Ţara. »

In anul 2008, Ivor Porter  a primit de la MS Regele Mihai Crucea Casei Regale a Romaniei.

Drum bun, loial si curajos cavaler!

Jubileul de Diamant


Inainte de a viziona parada ambarcațiunilor pe Tamisa, Principesa Moștenitoare și Principele Radu au luat parte la un prânz în onoarea Jubileului, găzduit de comunitatea locală din Dorset.

Mi-a placut poza pe un câmp de margarete.

Si m-am gandit: cum s-ar putea numi aniversarea a 85 de ani de domnie? Atat ar putea aniversa Regele Mihai pe 20 iulie anul acesta. Daca noi am tine la onoare, adevar si traditie. Daca nu, se mai gasesc ceva mici pentru niste traditii republicane de inventie recenta.

Republica se naşte violent


Nasterea republicilor europene:

1. Republica Franceza (1792) – instaurata prin terorism de stat

2. Republica Portugheza (1910) – instaurata prin asasinat politic, urmat de lovitura de stat

3. Republica Finlanda (1919) – proclamata de Parlament

4. Republica Italiana (1946) – proclamata prin referendum

5. Republica Cehoslovaca – proclamata prin intermediul unor adunari populare reprezentative, in conditiile destramarii Imperiului Austro-Ungar.

Practic, singurele republici europene proclamate democratic, in conditii de pace, sunt Finlanda si Italia (Tarile Baltice si Polonia (1918-1920) se declara republici in cursul razboaielor de eliberare; Elvetia e o confederatie – dar chiar si Elvetia adopta forma republicana actuala in 1848, in urma unui razboi civil intre cantoanele catolice si cele protestante -; Germania, Austria si Rusia (1917-1919) sunt transformate in republici pe fondul anarhiei de dupa prabusirea imperiilor respective; Iugoslavia si Bulgaria (1945-1946) organizeaza referendumuri pentru abolirea monarhiei controlate de guvernele comuniste, Ungaria(1946) si România (1947) sunt proclamate republici de parlamente iesite din alegeri fraudate; in Grecia (1967), monarhia constitutionala este inlaturata de dictatura coloneilor).

Italia era in mintea mea un exemplu de republica nascuta legitim. De Ziua Nationala a Italiei (2 iunie), mi s-a clatinat serios aceasta convingere. In primul rand, e ciudat sa alegi ca zi nationala o zi in care s-a votat atat de divizat: in Sud a castigat monarhia cu 63%, in Nord a castigat republica (66%). In al doilea rand, voturile victoriei au fost aduse in mod clar de comunisti si fascisti – probabil mai mult de jumatate din voturile republicane. In al treilea rand, Nordul era in buna masura controlat de militiile comuniste. In fine, Inalta Curte de Casatie ar fi trebuit sa dea rezultatul pe 18 iunie, dupa analizarea tuturor contestatiilor; nerespectand procedura stabilita, guvernul proclama republica pe 12 iunie, pretextand riscul de razboi civil. Tehnic vorbind, a fost o lovitura de stat.