Étiquette : 23 august

Doua tragedii ridicole si o drama neterminata


Unii pretind ca Ion Antonescu era aproape sa semneze armistitiul atunci cand a fost arestat, altii sustin ca urma sa pregateasca rezistenta armata pe linia Focsani-Namoloasa. Ambele versiuni sunt plauzibile, numai ca ambele planuri, asa cum apar ele din documente si marturii, ar fi fost tragice (si fara pic de maretie) pentru tara.

1. Semnarea armistitiului cu sovieticii urma sa fie anuntata in prealabil germanilor (oferindu-le 15 zile pentru retragere). E aproape sigur ca germanii ar fi ocupat militar România; apoi ar fi urmat ocupatia sovietica. Nu mi-e greu sa-mi imaginez apoi impartirea in Republica Sovietica Socialista Moldoveneasca (cuprinzand toata Moldova), Republica Sovietica Federativa a Dunarii de Jos (cuprinzand Muntenia, Oltenia, Dobrogea si Bulgaria) si Republica Autonoma a Transilvaniei (parte a Republicii Sovietice Socialiste Ucraina). Nu imaginez nimic nou, planuri au existat pentru toate aceste trei entitati, intre 1940 si 1946.

2. Rezistenta ar fi activat imediat introducerea administratiei sovietice in Moldova de dincoace de Prut si anexarea Maramuresului la Ucraina. Lui Tito i s-ar fi dat permisiunea sa ocupe Banatul. Dupa infrangerea rezistentei sovieticii ar fi dispus cum ar fi dorit de restul teritoriului. Poate ca ar fi creat si un stat român cu vreo zece judete.

Regelui Mihai i se reproseaza adesea ca a predat tara rusilor. Nu se remarca niste « detalii »: ca a pastrat si chiar a marit statul român pe care il primise in septembrie 1940 si ca, printr-un act personal, a facut posibila o drama, acolo unde se parea ca suntem prinsi intr-o tragedie.

23 august 1944 a fost ziua in care un om a actionat curajos si lucid pentru a evita o tragedie. Stia ca la sfarsitul zilei s-ar putea sa nu mai fie in viata. Dar stia si ca la sfarsitul lunii România ar putea inceta sa existe.

Regele si-a facut datoria.

Apoi dreptul fortei a primat in fata fortei dreptului. Dar azi nu mai avem scuze. Nici o forta coplesitoare nu ne mai impiedica sa contribuim si noi la restabilirea legitimitatii si independentei statului român.

Regele nostru isi face inca datoria. Noi cand ne-o vom implini pe a noastra?

[Binecuvântat fie poporul român]


Atotputernice şi veşnic Dumnezeu,

Ne amintim în această zi, cu inima plină de recunostinţă, de lucrarea neostoită săvârşită cu statornică demnitate şi dăruire de Regele Mihai în slujba României.

Binecuvântat fie poporul român şi suveranul său, în această generaţie, în cele viitoare şi în vecii vecilor! Amin.

(din rugaciunea rostita de Capelanul Ordinului Regal Victorian la sarbatorirea Regelui Mihai la Londra, pe 8 noiembrie 2012)

Puteti vedea aici filmul relizat de Marilena Rotaru cu ocazia festivitatilor de la Londra dedicate Regelui Mihai.

Ce poate face un Rege


« Poporul înţelege să fie singur stăpân pe soarta sa. Oricine s-ar împotrivi hotărârii noastre liber luate şi care nu atinge drepturile nimănui este un duşman al neamului nostru. Ordon armatei şi chem poporul să lupte prin orice mijloace şi cu orice sacrificii împotriva lui…Dictatura a luat sfârşit şi cu ea încetează toate asupririle » (MS Regele Mihai, in mesajul radiodifuzat pe 23 august 1944, ora 22)

Mai multe despre rolul Regelui Mihai la 23 august 1944 – aici (in emisiunea Ora Regelui)

Drum bun, Sir Ivor!


De pe blogul doamnei Diana Mandache aflu ca Sir Ivor Forsyth Porter e in a noua zi a calatoriei sale de dupa o viata de aproape 99 de ani. Martor si actor al unor ani cruciali din istoria României (1939 – 1945), Sir Ivor va ramane pentru mine autorul unei carti care ar trebui citita de toti cei care vor sa desparta adevarul si minciuna in legatura cu cel mai incercat rege al nostru: « Mihai I al României. Regele si Ţara. »

In anul 2008, Ivor Porter  a primit de la MS Regele Mihai Crucea Casei Regale a Romaniei.

Drum bun, loial si curajos cavaler!

Despre Rege


« Dacă veţi fi de acord […] că o ţară poate avea şi o altă vocaţie decât cea de băcănie en gros, […] ajungem să ne întrebăm ce chip ar avea un Stat care s-ar dori în primul rând umanist. […] Ar avea chip de om. » (Vladimir Volkoff – Despre Rege)

« Un om sincer, dar niciodată cinic, în ciuda a ceea ce a suferit, cu mâini pricepute, ureche muzicală, binecuvântat cu un curaj fizic şi moral persistent şi cu o adâncă credinţă. Faţa sa arată uneori unul dintre cele mai calde zâmbete pe care le-am cunoscut » (Ivor Porter, aviator american în al doilea Război Mondial, despre Regele Mihai).

Portretul Regelui, la toate vârstele. Portretul României la maturitate.

Ivor Porter l-a  întâlnit prima dată pe Regele Mihai  în după-amiaza zilei de 23 august 1944 şi a fost frapat de faptul că regele,  într-un moment atât de dramatic, s-a gândit să ordone în mod specific eliberarea a trei paraşutisti americani, pe care  îi considera a fi  în pericol  în acele momente. Deşi, în mod obiectiv, regele însuşi era în cel mai mare pericol. 

Sinceritate, curaj fizic şi moral, zâmbet cald – cum ar fi ca România să fie reprezentată de aceste trăsături regale?

Puteti citi mai mult despre 23 august si Regele Mihai pe dcnews.