Étiquette : agresivitate

Matineul de sâmbătă (XVI)


images Am vazut Yes Man (2008) ca pe un material didactic amuzant pentru cursurile (atat de populare astazi) despre asertivitate ( un termen care defineste o atitudine echilibrata intre pasivitate si agresivitate. autoafirmarea fara a leza libertatea altora)

De obicei, la aceste cursuri se vorbeste mult despre cum sa spui NU, sa iti afirmi drepturile si sa nu fii pasiv, inertial, in relatia cu ceilalti. Mai rar se vorbeste despre cum sa spui DA, iar filmul propune o explorare creativa si ludica a avantajelor si pericolelor  unei deschideri fara discernamant.

Ceea ce mi s-a parut o gaselnita buna in deznodamantul actiunii e ca protagonistul invata sa spuna un NU chibzuit ca urmare a unei experiente extensive a DA-ului nediscriminatoriu.

O comedie usoara ca un DA nesabuit si care vorbeste mai patrunzator despre NU-ul asertiv decat multe cursuri despre asertivitate. Chiar cred ca voi folosi in viitor acest film ca suport de curs.

Da, dar…


« Ci cuvântul vostru să fie: Ceea ce este da, da; şi ceea ce este nu, nu; iar ce e mai mult decât acestea, de la cel rău este. » (Evanghelia după Matei)

În parc, pe o bancă. Fericirea e undeva pe-aproape. Frânturi de dureri sau bucurii cotidiene imi trec pe la ureche.

« Da, dar stii … se pare ca durerile de cap sunt cauzate de gânduri gresite… » Vorbeste la telefon, dar pare ca vorbeste singură. De fapt, daca stau mai bine sa ma gândesc, poate chiar vorbeste singura.

Cred ca e adevarata zicerea ca atunci cand auzi « da …, dar », poti sa arunci la cos tot ce e inainte de virgula.

 « Gânduri gresite » imi zgarie urechea. Ca si « gânduri corecte », de altfel. Daca gandesti corect n-o sa te doara capul niciodata? Ceva e, totusi, adevarat aici: 80% dintre durerile de cap sunt date de stres, iar stresul nu e ceea ce mi se intampla ci ceea ce cred eu ca mi se intampla.

« Da, dar… » poate fi o formula agresiva sau condescendenta, atunci cand dupa « dar » urmeaza sa arat ca ideea mea este superioara. Sau poate fi o formula a pasivitatii, atunci cand « da » serveste doar sa mascheze un « nu » care nu poate fi formulat.

A sti sa spui nu si a putea afirma fara a leza dunt doua abilitati de baza pentru un comportament asertiv. Atat agresivitatea cat si pasivitatea au nevoie sa deghizeze un « nu » intr-un « da ».

E o fericire sa poti sa spui da atunci cand vrei sa spui da si nu atunci cand vrei sa spui nu. « Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu. »

 

Psihologie pop: asertivitatea


 » – Asertiv? Ce inseamnă asertiv?

  – Adică să nu ataci persoana, să ataci problema. « 

Le-am văzut cu coada ochiului pe cele două tinere angajate ale unei multinationale, iesite la o tigară. Urechea mea a inregistrat mai intai stridenta verbului « a ataca », aflat atat de aproape de « asertiv ».

Definitie

Asertivitate = Caracteristică a unei persoane care îşi exprimă cu uşurinţă punctul de vedere şi interesele, fără a le nega pe ale celorlalţi.

Atacul intră în definitia agresivitătii. In mediile dominate de ideea de competitie se propagă notiunea de « agresivitate buna », iar uneori asertivitatea este subsumata acestei categorii. De fapt, asertivitatea este o categorie fundamental diferita, o aurită cale de mijloc intre agresivitate si pasivitate.

Al doilea lucru ce mi-a atres atentia a fost banalizatul « sa ataci problema ». Cuvantul atac are o origine militara, desemnand actiunea de distrugere sau capturare a unei forte umane. Este un eufemism sa spui ca ataci « o pozitie fortificata » – de fapt ataci oamenii din spatele acelei fortificatii. In aceste conditii e greu sa spui ca ataci doar « problema », nu si  persoanele.

Ceea ce retinuse tanara (foarte sigura pe ea, mi s-a parut) in legatura cu « persoana » si  « problema », facea parte, probabil, dintr-un curs de comunicare sau de rezolvare a conflictelor – paragraful despre feedback-ul constructiv (centrat pe problema, nu pe persoana, specific, nu global, deschizand campul solutiilor, nu cautand vinovati).

4 idei frecvente si false despre tulburarile mintale


1. Tulburãrile mintale sunt doar rodul imaginaţiei persoanei afectate

Formula « totul e doar în capul tău », este încă frecvent auzită; de fapt nu, există tulburări „sine materia”, nu există o separare între minte şi corp şi atunci tulburările mintale sunt boli ca oricare altele.

2. Este imposibil sã ajuţi o persoanã afectatã de o tulburare mintalã

Ideea incurabilităţii este una foarte răspândită, dar conţine prea puţin adevăr. Pentru schizofrenie, o tulburare severă (şi care este probabil prototipul bolii psihice în mintea omului obişnuit), cifrele sunt următoarele : cu tratament clasic, 20% dintre pacienţi prezintă un singur episod psihotic, 35% au mai multe episoade, dar cu perioade lungi de remisiune completă, 35% necesită îngrijire continuă, dar nu spitalizare continuă, şi doar 10% nu răspund la tratament.

3. Tulburările mintale sunt generate de slabiciuni de caracter

Este un mod de a culpabiliza persoana afectata şi de a evita să ne gândim la responsabilitatea societăţii în crearea unui mediu sanogen. La o privire mai atentă se poate observa că depresivul este la fel de (ne)vinovat de boala sa ca şi pacientul cu ulcer.

4. Persoanele care au boli psihice trebuie izolate.

Această idee izvorăşte din convingerea că persoanele cu tulburări psihice comit mai multe acte violente. Este fals. Iar imprevizibilitatea nu este un argument: câte crime cu premeditare sunt previzibile?