Toate societatile omenesti se formeaza in jurul mesei. A manca impreuna e primul act social.

Pana tarziu in istorie, a manca impreuna la aceeasi masa crea o legatura pe viata. (De aici si zicala – aplicata in situatii in care vrem sa sanctionam o familiaritate nepotrivita – « Am mancat din aceeasi oala? »).

Simetric, refuzul de a accepta mancarea oferita in semn de bunavointa era considerat un act ostil. Strainul care nu mananca din bucatele noastre e privit ca dusman. E si aici o nuanta: pot sa pun mancarea in fata unui strain fara sa stau la masa cu el. In felul acesta nu imi creez obligatii si ii arat ca am resurse (am putea traduce asta in termeni de politica externa in neolitic: nu avem nevoie de resursele voastre, dar nu incercati sa ne atacati, pentru ca suntem puternici). Strainul ramane strain – nu l-am primit la masa mea.

Nu exista alimentatie sanatoasa ca act individual. Conteaza mai mult cum mancam decat ce mancam. Patologia legata de excesul alimentar este legata in primul rand de ruperea omului modern de convivialitatea traditionala. Rolul regulator, rolul socializant, rolul moderator si rolul pacificator al adunarii in jurul unei mese sunt abandonate de majoritatea locuitorilor satului planetar.