Timpul nu înseamnă bani. Timpul înseamnă viaţă.
Étiquette : bani
Cuvinte RUPTE: Talent
RUPTE e un acronim pentru răsturnate, uzate, părăsite, trădate, expulzate. Rupte de sensul lor originar.
Talanton desemna in greaca veche unitate de masura a masei, aproximativ un sfert de chintal, dar si o unitate monetara egala ca valoare cu 26 de kilograme de argint. In latina clasica a fost preluat ca talentum. Talentul roman era ceva mai greu, ajungand sa valoreze in timpul in care predica Iisus in Palestina aproape cat 60 de kilograme de argint.
Pornind de la pilda talantilor, in latina medievala, talentum a ajuns sa aiba sensul in care este folosit cel mai adesea astazi: aptitudine deosebită cu care este înzestrat cineva.
A fi inzestrat inseamna a primi o zestre, un dar. In pilda talantilor, cu cat primesti mai mult, cu atat esti dator sa dai mai mult. Ai o datorie fata de talentul pe care l-ai primit. Nu ai drepturi in plus, ai datorii in plus.
Talentul nu iti apartine. Nu e proprietate privata. Nu faci ce vrei cu el. Nu il pui sa munceasca pentru tine. Nu il risipesti in schimbul placerii proprii.
Talentul e o binecuvantare cand muncesti pentru a-l inmulti, e un blestem atunci cand incerci sa-l folosesti doar pentru a munci mai putin.
Matineul de sâmbătă (VIII)
Cum să te măriți cu un milionar (How to marry a millionaire, 1953 ).
Regia: Jean Negulescu
Filmul integral – aici
Aici – melodia « New York » din coloana sonoră a filmului.
Tot New York:
New York, New York – Frank Sinatra
Liza Minelli – New York, New York (in muzicalul regizat de Martin Scorsese)
Sting – Englishman in New York
[Mr. Time, un om de afaceri grăbit]
« Am un prieten în lumea afacerilor; se numeşte Mr. Time şi îl cunoaşte toată lumea.
Mr. Time crede că timpul înseamnă bani. Or, el câştigă mulţi bani şi totuşi el nu are timp. Să fie pentru că el, domnul acesta Time, n-are timp decât pentru bani? Sau cumva reciproca acestui dicton n-o fi ea cea valabilă? Sigur, nu este. Banii nu sunt timp, dimpotrivă, ei folosesc şi uzează timpul. Ne aflăm deci în prezenţa unui fenomen cu sens unic: transmutarea timpului în bani, fără retur. Unii consumă mult timp pentru a face puţini bani, în vreme ce alţii fac mulţi bani într-o nimica toată de timp. Nu asta ne interesează. Ceea ce este frapant este că Mr. Time poate să risipească treizeci şi şase de milioane, dar nu are nici o secundă de pierdut. Cerşetorii, dimpotrivă, ei au tot timpul. Tot timpul de a nu avea bani, sau de a-i aştepta; sau în cele din urmă de a nu-i mai aştepta, banii aceştia. Poate că în clipa aceea ei vor descoperi ceva care nu are preţ? Mr. Time nici n-ar vedea un asemenea lucru, presupunând că i l-ar arăta cineva cu degetul, căci e nevoie de timpul în care să priveşti bine asemenea lucruri pentru ca ele să existe.
Mr. Time nu va avea niciodată timpul acesta. Mr. Time nu are niciodată timp, timpul îl are pe el.
Se ştie că diavolul este Prinţul timpului, aşa cum Dumnezeu este Regele eternităţii. Timpul fără sfârşit, acesta este infernul. Prezenţa desăvârşită, aceasta este veşnicia. »
(Denis de Rougemont – Partea diavolului, traducere din limba franceză de Mircea Ivănescu, ed. Anastasia, 1994)
Dupa ce incepusem sa transcriu acest capitol, dintr-o carte in care toate sunt fabuloase, am descoperit ca Adriana Dumitru il pusese deja pe blogul sau; am dat copy-paste, asa ca sunt dator sa-i multumesc pentru o economie de circa 10 minute si pentru alte cateva descoperiri interesante pe blogul Te salut, viaţă.
DAN GHENEA 