Étiquette : baroc

Cartea săptămânii (XI)


Paşii pierduţiPaşii pierduți, de Alejo Carpentier, e un asemenea unui concert baroc prezentat intr-un cinematograf  in care pe panza alba ruleaza un film mut, usor suprarealist.

Combinatia aceasta improbabila produce uneori efectul unei comedii tragice:

“Atunci aflaram ca mai multi angajati ai hotelului disparusera. Putin dupa aceea, îi vazuram trecand pe sub arcadele din fata, inarmati cu carabine Mauser si incinsi cu cateva cartusiere fiecare. Vazand ca ramasesera cu jachetele albe de serviciu, glumiram pe tema infatisarii lor martiale.  [mai mult – aici]

Alteori, cititorul devine spectatorul unei drame comice:

“Cu mastile de gaz atarnand sub barbie, fara sa se fi schimbat de hainele de lucru, ai fi zis ca se depusesera pe ei, in straturi, pete si cruste, cele mai negre scursori ale pamantului. Toti beau naprasnic, direct din sticlele apucate de gat, printre carti de joc si fise risipite pe mese. Dar, dintr-o data, jocul inceta si jucatorii se intoarsera spre curte, cu o expresie de bucurie. [mai mult – aici]

Fiecare capitol are o tema muzicala care antreneaza apoi un flux de imagini reale, visate, amintite, imaginate, pe un fir cand epic-fabulos, cand dramatic-suprarealist.

E o carte care solicita permanent imaginatia si ofera recompense pe masura.

Mozaic de 14 iulie


Azi nu voi scrie despre Căderea Bastiliei. Dacă as fi in Bucuresti, poate as scrie despre strada cu acest nume, care izvoraste din Piata Romană şi ajunge sa se verse in acelasi ambuteiaj de pe Iancu de Hunedoara ca si strada Roma. Căderea Bastiliei duce de la Roma la Roma (ca toate drumurile, de altfel!), la fel cum Quatorze Juillet duce (cu multe hopuri, ca si strada bucuresteana) de la « L’État, c’est Moi » la « Moi Président de la République« .

Dar in aceasta frumoasa dimineata de iulie, cu tropot de cai la fereastra, dar si cu o conexiune la internet de buna calitate, am aflat ca se face un veac si jumatate de cand Gustav Klimt a fost adus, pentru 56 de ani, in lumea in care acum stam noi, pentru o vreme.

Avem in portbagaj o umbrela pe care este imprimata o imagine avand ca motiv « Sărutul » de Klimt. Suvenir vienez drag Cristinei. Aproape ca a fost nevoie sa o folosim cand ne-am plimbat, acum doua zile, in Parcul Bruckental din Avrig. Imaginea alaturata da o idee despre asemanarea de stil cu Belvedere (acolo unde este expus « Sărutul »). Diferenta uriasa e data de lipsa de grija pentru aceasta bijuterie baroca, mic Belvedere transilvan.

O vreme, ruinele au farmecul lor. Apoi va creste peste ele iarba, ca peste casele trecute printr-un veac de singuratate.