« Demnitatea «trestiei gânditoare» nu constă în depăşirea limitei, ci în a o conştientiza: pentru a te elibera e suficient, destul de des, să ştii că nu eşti liber. » (Vladimir Jankélévitch – La mauvaise conscience)
Étiquette : constiinta de sine
Frica de frică
Atacul de panică este cel mai frecvent motiv de solicitare a serviciilor medicale de urgentă.
Primele atacuri sunt percepute ca furtuni devastatore izbucnite pe cer senin. Senzatia de moarte iminentă domină adesea tabloul. Si mai rău e percepută senzatia de pierdere a controlului.
Oamenii cu nevoi mari de control sunt mai vulnerabili la tulburarea de panică. Cei care incearcă prea mult să-si « stăpânească » emotiile. Cărora li s-a spus si isi spun mereu că frica e o slabiciune inacceptabilă.
Dar poate că orice curaj adevărat nu este altceva decât cunoasterea si domesticirea fricilor cotidiene. Si mai cred că facem acte de curaj autentic doar atunci când ne insoteste frica de a pierde esenta personală a umanitătii noastre.
Atacuri de panică are aproape toată lumea. Destul de multi (20 – 30%) au chiar un episod definit de tulburare de panică vreodata in viata lor. Majoritatea invată să trăiască apoi in intelegere cu fricile lor; le recunosc si le salută in fiecare zi. Ceilalti se inchid in casă pentru că se tem că s-ar putea să apară un atac de panică. Pentru a evita câteva minute de pierdere a controlului sunt dispusi sa-si restrângă drastic libertatea.
Tulburarea de panică durează, in medie, câteva luni. Agorafobia sau frica de a-ti fi frică poate roade ani buni din viată. « Remediul » se dovedeste mai rău decât boala.
Scara raiului în versiune psihobiologică
Când vorbim despre minte e greu să mai spunem ceva nou. Toate s-au mai spus, chiar dacă în alte cuvinte. Uneori însă, două seturi de propoziţii luminătoare, proiectate din două colţuri diferite, se întâlnesc asupra aceluiaşi obiect şi îl desccoperă mai bine ochilor noştri.
C. Robert Cloninger a fost un pionier al cercetării genetice in domeniul temperamentului si trăsăturilor de personalitate. Are o solidă formare in psihiatrie, psihopatologie, genetică si antropologie.
Cercetările sale genetice si clinice l-au condus in anii ’80 la elaborarea unui Chestionar Tridimensional de Personalitate (TPI). Are si o modalitate de reprezentare vizuală pentru trăsăturile de personalitate – cubul lui Cloninger. Dar iată că, in penultimul an al celui de-al doilea mileniu, in interiorul cubului apare o scară cu 15 trepte. Urcusul pe această scară ar reprezenta parcurgerea etapelor autoafirmării transcendente (cele trei dimensiuni ale cubului sunt notate de Cloninger ca self-directedness (SD), cooperativeness (CO) si self-transcendence (ST)). Treptele sunt:
1. încrederea în altii (trust) – 2. încrederea în sine (confidence) – 3. supunerea – 4. initiativa (purposefulness) – 5. empatia – 6. constiinciozitatea – 7. constientizarea potentialului propriu (resourcefulness) – 8. generozitatea – 9. spiritualitatea – 10. umilitatea – 11. compasiunea – 12. iluminarea / bucuria – 13. integritatea / pacea – 14. întelepciunea / dragostea pura – 15. creativitatea / bunătatea.
Cu 14 sau 15 secole in urmă, un călugar pe nume Ioan (a carui identitate este incă in dezbatere) compunea o scară de urcat la rai cu 30 de trepte. Nu cred ca Robert Cloninger să fi auzit de Ioan Scărarul. Dar scările lor sunt, dupa părerea mea, analoge. Sunt construite pe aceeasi intuitie fundamentală: că scara este o parte constitutivă a fiecarui om (genetic, ar spune cercetătorul de la St. Louis, prin prezenta interioară a lui Dumnezeu, ar zice Ioan Scolasticul).
Fiecărei trepte din scara lui Cloninger ii corespund două in cea a monahului Ioan. Amândouă scările merg de la melancolie / întristare pătimasă in lume la bunătate / dragoste (parte a triadei credinta – nădejde – dragoste). Si treptele intermediare isi corespund, in foarte multe cazuri chiar si ca pozitie. De exemplu, treptei 8 (generozitatea) a lui Cloninger ii corespunde 16 (neiubirea de arginti) la Ioan Scararul, treptei a cincea (empatia, care include nejudecarea celuilalt) ii corespunde a zecea (nevorbirea de rău), iar primei trepte duale in scara lui Cloninger (12 – iluminarea / bucuria) ii corespunde treapta 24 in Scara Raiului, prima care este definită triadic (« Despre blândetea, simplitatea si nerăutatea pe care nu le avem din fire ci le dobândim prin sârguintă« ).
Desi a definit cu dovezi tari bazele genetice ale tulburărilor de personalitate, si ale trăsăturilor de personalitate in general, Cloninger sustine ca modelul propus de el faciliteaza o « sinteză practică a neurobiologiei, proceselor psihosociale, stiintelor cognitive si spiritualitătii » si ca următoarea frontieră a evolutiei va fi « constiinta umană, nu structura creierului ».
Maladia stărilor sufleteşti la furnici
« De obicei furnica nu se gândeşte niciodata la trecut, şinici la viitor, de atminteri. Ea nu este în general nici măcar conştientă de existenţa sa ca individ. Nu are notiunea de « eu », de « al meu » sau de « al tău ». Ea nu se realizează decât prin intermediul comunităţii. Cum nu există conştiinţă de sine, nu există nici teama de propria moarte. Furnica ignoră angoasa existenţială.
Dar se produsese o transformare in [furnica soldat] numarul 103 683. Călătoria sa la capătul lumii făcuse să se nască în ea o micuţă conştiinţă a lui « eu », desigur încă rudimentară, dar deja foarte penibil de asumat. De cum începe să se gândească la sine, se ivesc probleme « abstracte ». La furnici, asta se numeşte « maladia stărilor sufleteşti ». Ea afecteazăin general sexuatele. Simplul fapt că te întrebi: « Sunt oare lovit de maladia stărilor sufleteşti ? », arată, conform înţelepciunii mirmiceene, ca eşti deja serios afectat » (Bernard Werber – Le jour des fourmis )
Azi am citit cu placere din acest policier SF, am mai pus o ilustrata la rubrica Admiratii si am finalizat capitolul I din Psihiatria 201 (care va devenui in curând 202) scriind articolul Pianul cu pisici.
Madame Bovary si Omul din Cro-Magnon
Omul de Cro-Magnon a fost cel mai inteligent om care a trait vreodata, zice, cu argumente, Constantin Creţan; conform demonstratiei din cartea sa FROM WILD APE TO DOMESTIC APE, inteligenta si constiinta de sine a omului au scazut in ultimii 20 000 de ani. E o formulare tare care aduce o necesara contrapondere la iluzia moderna a progresului intelectual si moral al societatilor umane(de multe ori descris ca linear sau chiar exponential crescator).
Eu spun doar atât: nu suntem mai inteligenti decat bunicii nostri si nici bunicii nostri nu erau mai buni decat mosii lor.
Cred ca stiu insa ceva ce avem in plus (in medie) fata de Omul din Cro-Magnon: o doza semnificativ mai mare de bovarism.
Bovarism e un termen inventat pe la 1900 de Jules de Gaultier, care il defineste ca fiind « capacitatea omului de a se concepe ca un altul ». A formulat conceptul pornind se la romanul lui Flaubert – Madame Bovary. De altfel, Flaubert insusi atrage atentia ca « Madame Bovary, c’est moi ».
Capacitatea de a te concepe drept un altul e o sabie cu doua taisuri. Emma Bovary ajunge, in final, sa-si rateze viata pentru ca ea e mereu in alta parte; nu isi stie sau nu isi accepta rolul de aici si acum. Am putea spune (si Jules de Gaultier o face) ca bovarismul e o trasatura esentiala a omului, care poate deveni patologica, dar care in variantele sale adaptative este o conditie de existenta a stiintei, a moralei si, mai ales, a educatiei. Educatie inseamna a scoate la iveala un altul; fara puterea de a te concepe drept altul nu exista motivatie pentru a invata.
Ce legatura e intre Omul de Cro-Magnon, Madame Bovary et moi? Nu era nici una pana in seara asta. Am vazut jumatate din filmul The Man from Earth, in care apare, chiar in primele minute, replica: « Cro-Magnon este ultima etapã din evoluþia omului »; asta mi-a amintit de teoria lui Constantin Creţan; in plus, ideea unui om de 14 000 de ani mi-a adus in minte faptul ca Flaubert insusi voise sa scrie « Les Memoires du Vieillard de Cro-Magnon »; recitisem recent capitole din Bovarismul de Jules de Gaultier (ca urmare a unei discutii pe tema Madame Bovary).
Pana acum 200 de ani bovarismul era apanajul catorva; unii esuau zgomotos altii reuseau sa intre in cartile de istorie. De atunci incoace educatia a atins din ce in ce mai multi oameni. Iar « capacitatea de a ne concepe ca un altul » a crescut exponential. Daca ar fi sa ierarhizez pericolele care pot duce la dezintegrarea societatilor, bovarismul ar fi primul. Daca vreti sa fac lista principalelor avantaje competitive pe care le poate avea o societate, bovarismul ocupa tot prima pozitie.
DAN GHENEA 