« De zece minute nu mai e dimineata. Cu o dimineata mai putin in viata noastra. Tu ce ai facut in dimineata asta? »
(finalul postarii Dimineaţa, un text bun şi frumos pe alobebe.wordpress.com – blog feminin care poate fi priceput şi de bărbaţi, cu intermitenţe)
Étiquette : copilarie
[Era întreruperii sistematice]
« La fiecare cinci sau zece minute atenţia unui copil este întreruptă de spoturile de la televizor. Puştii se obişnuiesc cu ideea că atenţia lor trebuie să fie fragmentată. Aşa se face că ei nu mai sunt capabili să se concentreze, nici măcar când studiază. Ne aflăm în era întreruperii sistematice. » (Norman Mailer – Why we are at war, 2003)
Deschideri memorabile
“One day in the middle of the twentieth century I sat in an old graveyard which had not yet been demolished, in the Kensington area of London, when a young policeman stepped off the path and came over to me.” (Muriel Spark – Loitering with Intent)
Am vazut pe net topuri de 5 / 10/ 20 / 100 « cele mai bune » prime rânduri de roman. Nu ma gandisem la un asemenea top. Oricum, o singura data m-a izbit atat de puternic primul rand incat sa-l retin din prima si mai durabil decat oricare vers pe care l-am stiut vreodata:
« Intr-o zi din mijlocul secolului al douazecilea stateam intr-un vechi cimitir care nu fusese inca demolat, in zona Kensington din Londra, cand un tanar politist se abatu din drum si veni catre mine. »
Am citit apoi tot ce mi-a cazut in mana din Muriel Spark. Scrie bine, scrie inteligent, scrie cu spatii mari (pentru imaginatia cititorului) intre randuri. Un fel de stranepoata a lui Jane Austen.
Nici din celelalte carti ale lui Muriel Spark, nici de la alti autori nu mi-au mai ramas insa gravate in memorie inceputuri memorabile.
Poate imi mai propuneti domniile voastre cateva.
Oameni şi cărţi
« Um país se faz com homens e com livros » (Monteiro Lobato)
« O ţară se face cu oameni si cărţi ». Aveţi o definiţie mai bună?
Ce fel de oameni au gândit România? Ce cărţi au citit şi ce cărţi au scris? Ce cărţi le-au dat copiilor lor să citească?
La urma urmei, nu e obligatoriu să ai o ţară. Dar e obligatoriu să ai o memorie. Memoria lucrurilor văzute cu ochii şi cu ochii minţii. Larg deschişi pe paginile unor cărţi fundamentale.
O ţară se face cu oameni si cărţi? Si dacă nu, cum arată o ţară fără cărţi?
Tema poetica a zilei: Ireductibile iubiri
„Mereu ni se pare că suntem iubiți pentru că suntem buni și nu realizăm că suntem iubiți pentru că sunt buni cei care ne iubesc.” (Lev Tolstoi)
Am citit cele de mai sus la prima ora a diminetii, pe un blog pe care-l urmaresc. Coincidenta face ca la ora zero si ceva a acestei zile sa fi postat meciul poetic cu tema Ireductibile iubiri, avandu-i ca protagonisti pe Otilia Cazimir si Nicolae Labiș. Puteti vota aici, iar pentru meciurile de ieri si de alaltaieri puteti vota aici si aici.
DAN GHENEA 