Étiquette : drepturi naturale

Matineul de sâmbătă (V)


Easy Street (1917). Filmul integral – aici

Si, pentru ca dragostea a restabilit ordinea pe Easy Street, aici am pus Love is the law (Suburbs, 1984).

Carmen crede insa ca « L’amour est enfant de Bohême,/ il n’a jamais, jamais connu de loi », deci ca indragostirea ar fi un factor de dezordine. Aici – Angela Gheorghiu cântând Habanera.

Pentru o declaraţie a obligaţiilor faţă de fiinţa umană


Pe 10 decembrie a fost Ziua Internationala a Drepturilor Omului. Pe 10 decembrie 1948 Organizatia Natiunilor Unite a adoptat, cu 48 de voturi pentru, niciunul impotriva si 8 abtineri (URSS, RSS Ucraineana, RSS Bielorusa, Republica Populara Polona, Republica Populara Federativa Iugoslavia, Republica Populara  Cehoslovaca, Arabia Saudita si Africa de Sud), Declaratia Universala a Drepturilor Omului.

O declaratie de bune intentii cu efecte minime. Pentru ca un drept al meu nu face doi bani daca nu ii corespunte o obligatie a altora de a-mi asigura exercitarea acelui drept.

In 1949, la mai putin de un an de la adoptarea DUDO si la 6 ani de la moartea autoarei, aparea L’enracinement – Prelude à une déclaration des devoirs envers l’être humain de Simone Weil. Va recomand calduros aceasta carte care m-a marcat in urma cu aproape 20 de ani. Nu stiu sigur daca exista o versiune in romaneste. O versiune electronica in franceza gasiti aici.

Sa citim cateva pasaje introductive.

« Notiunea de obligatie primeaza asupra celei de drept, care îi este subordonat si relativ. Un drept nu este eficace prin el insusi,  ci doar datorita obligatiei careia îi corespunde ; exercitarea efectiva a unui drept nu isi are sursa in cel care il poseda, ci in alti oameni care se recunosc obligati la ceva fata de el. […]

Faptul ca o fiinta umana poseda un destin etern impune o singura obligatie: e vorba de respect. Obligatia nu este indeplinita decat daca respectul este exprimat efectiv, intr-o maniera reala, nu fictiva; aceasta nu se pate face decat prin intermediul nevoilor pamântesti ale omului. […]

Datoram respect unui lan de gråu, nu pentru gråu, ci pentru ca gråul este hrana pentru oameni. Similar, datoram respect unei colectivitati, oricare ar fi aceasta – patrie, familie sau oricare alta – , nu pentru ea insasi, ci ca hrana pentru un anumit numar de suflete omenesti. […] Se intampla foarte des ca rolurile sa fie inversate. Anumite colectivitati, in loc sa serveasca pentru a hrani, dimpotriva, manânca sufletele. In acest caz e vorba de o boala sociala,  si  cea  dintâi  obligatie este sa incerci  un tratament ;  in anumite circumstante poate fi necesar sa ne inspiram din metodele chirurgicale. »

Daca vreti, mai vorbim despre aceasta posibila Declaratie a Obligatiilor.

Căutarea fericirii


« We hold these truths to be self-evident, that all men are created equal, that they are endowed by their Creator with certain unalienable Rights, that among these are Life, Liberty and the pursuit of Happiness. — That to secure these rights, Governments are instituted among Men, deriving their just powers from the consent of the governed, — That whenever any Form of Government becomes destructive of these ends, it is the Right of the People to alter or to abolish it, and to institute new Government, laying its foundation on such principles and organizing its powers in such form, as to them shall seem most likely to effect their Safety and Happiness. » (IN CONGRESS, JULY 4, 1776 – The unanimous Declaration of the thirteen united States of America)

In mod surprinzator, documentul fondator al primei republici democratice a lumii moderne vorbeste despre fericire. De fapt, nu chiar despre fericire, ci despre cautarea acesteia (« pursuit of Happiness »); si nu despre asigurarea fericirii, ci despre « organizarea puterilor guvernarii astfel incat ele sa para apte sa influenteze [pozitiv] Fericirea si Siguranta [cetatenilor] ».

Asadar, dreptul la cautarea fericirii este inscris printre drepturile naturale ale omului de catre parintii fondatori ai Statelor Unite. Exista multe traduceri grabite care propun varianta « dreptul la fericire »; asta ar presupune o obligatie a celorlalti de a-mi garanta fericirea (un drept nu face doi bani daca altii nu sunt obligati sa mi-l respecte); nu se poate impune vreodata o asemenea obligatie – ar fi o atingere grava adusa libertatii fiecaruia. In schimb, obligatia generala de a nu impiedica si chiar de a favoriza cautarea fericirii este o conditie realista, care optimizeaza raportul libertatii cu egalitatea (vazuta ca egalitate de sanse).

Nu avem un drept la fericire. Vrem doar sa fim lasati sa o cautam.