Étiquette : endorfine

Cuvinte pentru durere


Ce cuvinte pot alina durerea? întreabă Gabi într-un comentariu la Marea Insulă a Câinilor. O să iau cuvântul durere in sensul său integral – ca suferintă fizică si emotională (de altfel, cele doua componente nu sunt separate niciodată) si o să mă refer la cinci tehnici de folosire a cuvintelor pentru calmarea durerii. Ascultaţi mai întâi un exemplu:

Tudor Gheorghe – Of, ce dor, ce chin, ce jale!

1. Substantivizarea durerii, adica transformarea verbelor in substantive: in loc de « ma doare » si de « a durea – durere » pot alege « dor », « chin », « jale ». Durerea devine un obiect partial controlabil – pot, de exemplu sa expulzez « dorul » impreuna cu cu « of » eliberator ; pot, de asemenea, sa asociez imagini cu aceste substantive si aceasta asociere ma conduce la pasul umator,

2. Vizualizarea unor scenarii reconfortante; cromatic, verdele ajuta la relaxare, la calmare (« foaie verde » are si acest rol in cântecul de dor); o poarta, o liziera de padure, o linie a tarmului, un lac sunt modalitati de a sugera lasarea in urma a durerii si intratrea in povestea linistitoare.

3. Muzicalitatea cuvintelor ajuta; daca povestea este evocata de muzica si versuri, cu atat mai bine.

4. Disocierea diferitelor caracteristici ale durerii; folosind mai multe cuvinte pentru descrierea unei dureri (care e intodeauna compusa), fiecare componenta e mai usor de manipulat. De exemplu o pentru o durere pe care o descriu ca intepatura si ca arsura, abordez pe rand « arsura » si « intepatura ».

(In exemplul « Of, ce dor, ce chin, ce jale! », primele doua  versuri  mi se par o ilustrare comprimata genial a punctelor 1,2,3,4: dau nume durerii, modulez muzical vocalele durerii, expulzandu-le cu un of chiar la poarta dumitale, care deschide imediat o poveste; iar « dor », « chin », « jale » pot evoca distinct diferite caracteristici fizice si emotionale ale durerii.)

5. In fine, diversiunea; « ochii tai ma baga-n boala »  e o formula care trimite de la « boala » la « poveste », de la « durere » la  placerea sau speranta care sunt adesea amestecate cu durerea, de la adrenalina si colecistokinina, la serotonina si endorfine.

Pentru participantii la vot in Campionatul Poetilor am postat provocarile pentru semifinale (aici si aici)

Râsul si surâsul


Rânjetul unor animale este un semnal semiagresiv, purtand mesajul: « Vezi ce dinti am ? Nu vreau sa fiu nevoit sa-i folosesc. Si mai am vreo doua – trei surprize pentru tine, asa ca nu sunt ingrijorat. E mai bine pentru amandoi sa nu ne batem. »

Oamenii au un muschi pe care nici un alt animal  nu il are – ridicatorul unghiului (coltului) gurii. Si pot astfel sa zâmbeasca. Mesajul devine unul din gama asertiv-colaborativa: « Sunt linistit, am incredere in mine, ma simt bine, privesc lumea cu incredere, inclusiv pe tine. Daca si tu imi zambesti, iti voi spune cateva dintre trucurile mele si ma astept ca si tu sa faci la fel. » Surâsul are legatura cu secretia de dopamina in lobul frontal al creierului (circuitul de recompensa).

Râsul, in schimb, este un semnal de dispozitie ludica si e comun omului si animalelor sociale. Râsul stimuleaza secretia de endorfine (morfinele produse de creierul nostru, pentru filtrarea durerii, avand deci un rol reparator al perturbarilor produse de stress).

Producerea umorului are legatura cu dopamina, cu recompensa  si  cu surâsul, iar receptionarea umorului cu endorfinele, cu repararea efectelor stresului si cu râsul.

Statistic, barbatii sunt producatorii majoritari de umor, iar femeile bemeficiarii principali ai umorului. Statistic, rad mai mult persoanele care vorbesc mai mult. Statistic, barbatii vorbesc mai putin, râd mai putin si traiesc mai putin.