Étiquette : film

Un tè con Zeffirelli


Franco Zeffirelli împlineste 90 de ani. Un maestru al întâlnirilor în profunzime dintre lumină si corpuri, dintre cuvant si vocea umană, dintre om si duhul său.

O selectie foarte scurta dintre preferintele mele: vocea Angelei Gheorghiu in Traviata, pusa in scena de Zeffirelli la Metropolitan in 2006; lumina, culorile si scenografia filmului de opera Callas Forever (2002); memorabilele transpuneri cinematocrafice ale duhului Evangheliilor din Jesus of Nazareth; frumoasa drama de epoca in culori pastelate  Tea with Mussollini.

La ceai cu Zeffirelli ar putea fi titlul unui film  zeffirellian despre privirea care descoperă profunzimea luminoasă si amabila  a lumii.

Cartea săptămânii (XI)


Paşii pierduţiPaşii pierduți, de Alejo Carpentier, e un asemenea unui concert baroc prezentat intr-un cinematograf  in care pe panza alba ruleaza un film mut, usor suprarealist.

Combinatia aceasta improbabila produce uneori efectul unei comedii tragice:

“Atunci aflaram ca mai multi angajati ai hotelului disparusera. Putin dupa aceea, îi vazuram trecand pe sub arcadele din fata, inarmati cu carabine Mauser si incinsi cu cateva cartusiere fiecare. Vazand ca ramasesera cu jachetele albe de serviciu, glumiram pe tema infatisarii lor martiale.  [mai mult – aici]

Alteori, cititorul devine spectatorul unei drame comice:

“Cu mastile de gaz atarnand sub barbie, fara sa se fi schimbat de hainele de lucru, ai fi zis ca se depusesera pe ei, in straturi, pete si cruste, cele mai negre scursori ale pamantului. Toti beau naprasnic, direct din sticlele apucate de gat, printre carti de joc si fise risipite pe mese. Dar, dintr-o data, jocul inceta si jucatorii se intoarsera spre curte, cu o expresie de bucurie. [mai mult – aici]

Fiecare capitol are o tema muzicala care antreneaza apoi un flux de imagini reale, visate, amintite, imaginate, pe un fir cand epic-fabulos, cand dramatic-suprarealist.

E o carte care solicita permanent imaginatia si ofera recompense pe masura.

Matineul de sâmbătă (III)


Casablanca (1942). Dragostea în vremuri de ciumă. Filmul integral – aici. Muzică din film (As time goes byaici) si inspirată de film – aici si aici

Matineul de sâmbătă (I)


Totul despre Eva (All about Eve, 1950), cu Bette Davis, Anne Baxter, George Sanders, Celestine Holm, dar şi cu Marilyn Monroe într-unul dintre rolurile mici, dar remarcate, din primii ani ai carierei.

Aici – filmul integral, în alb – negru. Iar aici Bette Davis Eyes (Kim Carnes, 1981)

Zoon politikon


In afara de Cetăţeanul Havel pleacă în vacanţă (Cehia, 2006) si Doamna (Franta-Marea Britanie, 2011, in regia lui Luc Besson; Doamna este Aung San Suu Kyi – militanta pentru democratie in Birmania, laureata a premiului Nobel in 1991), programul festivalului de film CINEPOLITICA, ofera timp de 10 zile (11 – 20 iunie 2012) si alte interesante intalniri: cu fostul presedinte François Mitterand (in Le Prince et son image), cu Simeon al II-lea al Bulgariei (in Băiatul care era rege) cu Toscana comunista a anilor ’80 (in Cronaca della Toscana rossa), ca sa dau doar cateva exemple care m-ar putea atreage la Muzeul Taranului, la cinema Studio, sau la sala Elvira Popescu.

Un film cu adevarat provocator


Stanger than Fiction

« Aceasta este povestea unui om pe nume Harold Crick. Si a ceasului sau de mâna. Harold Crick era un om al numerelor fara sfârsit … calcule fara sfârsit si foarte putine cuvinte. Iar ceasul sau de mâna spunea chiar mai putin. În fiecare zi a saptamânii,timp de 12 ani … Harold îsi spala fiecare din cei 32 de dinti de 76 de ori. De 38 de ori înainte si înapoi. De 38 de ori în sus si în jos. În fiecare zi a saptamânii, timp de 12 ani, Harold îsi lega cravata cu nod Windsor simplu în locul unui nod dublu … astfel economisind 43 de secunde. […]

Si în fiecare zi a saptamânii, timp de 12 ani … Harold revizuia 7.134 fisiere de impozit … ca inspector superior la Fisc. […]

Întotdeauna lua o pauza de masa de 45.7 minute … si o pauza de cafea de 4,3 minute … cronometrate cu precizie de ceasul sau de mâna. Minunat. […]

Înainte de asta, Harold traia o viata singuratica. Ar fi mers acasa singur. Si exact la 23:13 în fiecare seara … Harold s-ar fi culcat singur … punându-si ceasul sa se odihneasca pe noptiera de lânga pat. Toate acestea au fost, desigur, înainte de miercuri. Miercuri, ceasul lui Harold a schimbat totul. »

Daca sunteti curiosi si vreti sa comentam dupa, nu va spun mai mult.