În apa luminosului izvor / Ea se scălda goală de tot/ O bruscă tresărire de vant / I-a dus veşmintele în nori // Încurcată, un semn îmi făcu / Ca s-o îmbrac, să mă duc să îi caut / Grămezi de frunze de viță-de-vie / Şi crini şi flori de portocal // Cu petale de trandafir / Un  pic de corsaj i-am făcut / Prea mare nu a fost frumoasa  / Un singur trandafir fu de-ajuns // Din muguri de viţă-de vie / Un  pic de jupon i-am făcut / Dar e-atât de mică frumoasa / Că o frunză fost-a de-ajuns // Mi-a-ntins si brate si buze / Ca pentru a-mi da multumire / Le-am luat cu atâta ardoare / Că ea fu de tot dezbrăcată // Cred că-i plăcu naivei jocul / Pentru că la izvor adesea / Goală venea să facă baie / Rugând pe Domnul vânt să facă / Să facă vânt…///

Georges Brassens – aici